Omul se naște cu speranța că va construi ceva în viață, că va respecta legile firii, va fi și el ca ceilalți muritori, dar nu știe niciodată când va muri. Îngerii îl plâng pentru că a plecat prea repede dintre cei dragi, prietenii îl plâng pentru că au pierdut un om deosebit. A fost un  cadru didactic pe care nimeni, niciodată nu îl va înlocui, un dascăl cu răbdare și tact pedagogic, acesta era Toader Ciocan, profesorul  din satul Hilișeu-Horia.
               
Cu doar câteva ore în urmă, a trecut în lumea dreaptă, a îngerilor, a lumii fără de păcat, a porților deschise spre grădina Raiului. Ne-a lăsat pe noi, cei care l-am cunoscut, îndurerați, neințelegând de ce tocmai acum, când toată lumea avea nevoie de el mai mult ca niciodată? De ce să pierdem un prieten drag, un coleg extraordinar, tocmai acum, când viața pentru el abia începea? Toată lumea iși va  aminti de el cu mult drag, dar dispariția fulgerătoare va rămâne pentru totdeauna un gol imens în sufletele noastre. Era un tată exemplar, un soț respectuos, un director care a știut tot timpul cum să-și conducă colectivul, să-l țină unit ca totul să meargă bine și tot ceea ce înseamnă activitate didactică să fie respectată la el în unitate. Copiii îl ascultau cu drag, îl respectau! Acum a rămas doar o amintire!
               
Să te odihnești în pace „Domnule Director„ - pentru noi așa vei rămâne mereu, să ai grijă de noi, de acolo, de sus! NU TE VOM UITA NICIODATĂ!
 

GALERIE FOTO