Daca sunteti martorul unor evenimente importante va rugam sa ne contactati la tel: 0749.877.802 sau email: [email protected]
Primul răspuns şi cel mai la-ndemână: amintirea unui Moş Crăciun occidental, plin de staniol, şi a reîntâlnirii cu cei reveniţi acasă, după o lungă aşteptare. Sau dorinţele împlinite, cadourile surpriză, împăcările, mărturisirile, legămintele, toate puse în sacul imaginar al unui Moş, acest longeviv şi amăgitor personaj al amintirilor din copilărie.
Pe lângă el, ce alte amintiri rămân în mintea celor rămaşi în oraşul ce altădată fremăta de „articulatele” ce duceau „proletarii”? Ce imagine are psihicul celor care rămân, după ce tatăl, mama (sau amândoi), copiii, păşesc pe prima treaptă a unui autocar ce poartă eticheta cu destinaţia „SINGURĂTATE” ? Ce trăiri, experienţe, ne rămân după închiderea uşilor unui mijloc de transport (nu erau mai apropiate autobuzele „articulatele”?) cu destinaţia Europa?
...Prima zi după revederea celui drag. Prima îmbrăţişare. Un „acasă” care părea a fi cât mai îndelungat şi fără griji. Primele nopţi dormite împreună cu cei apropiaţi, sub acelaşi acoperiş. Vraja sărbătorilor de iarnă. Dulciurile pe care nu le-ai avut, atunci când erau caramele la raţie. Ori darurile primite şi la care nu te aşteptai. Aromele bucătăriei şi imaginea unei ierni siberiene. Fotografiile făcute în clipele nemăsurate, în care nimeni nu simţea nici avalanşa fulgilor de zăpadă, nici gerul, nici curgerea iremediabilă a timpului aducător de despărţire. Mângâierile primite sau aşteptate. Zilele petrecute împreună în culorile siguranţei şi ale zâmbetelor trimise propriilor gânduri. Belşugul zilei. Visurile şi visele.
La plecarea autocarului, adunăm, scădem, şi ne întrebăm: Ce rămâne din bucuria întâlnirii cu cei dragi, atunci când ne despărţim de ei? Poverile? Grija copiilor? Nopţile apăsate de ziua de mâine? Datoriile mereu în ascendenţă? Iarăşi aşteptările? Telefonul care nu mai sună la ora promisă?...
Câteva instantanee surprinse la plecarea spre un nou „Exod”, sunt grăitoare. Vă invităm să meditaţi asupra lor, dar şi privitor la o întrebare obsesivă: „România, Dorohoiul, încotro?“
...Este început de an, 2013, iar ianuarie a început sub „zodia” Eminescu. Versul vizionarului poet, este mai actual ca oricând: „Ce-i mână pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?” (M. P.)
Autor: DorohoiNews.ro
12.01.2013 la 21:17
Întradevar acest gand frumos, a facut pe toata lumea sa planga...chiar si pe mine. DOROHOI NEWS sunteti o echipa minunata, eu va apreciez mult. Peste cateva zile si eu trebuie sa_i las din nou pe cei dragi. Asa este viata cu noi.
11.01.2013 la 18:46
intradevar felicitari celor de la dorohoinews pt acest gand!si eu am trecut prin acele clipe 6 ani ma desparteam de tara mea nu mea fost usor faptul ca avea doar 4 ani .Acum 4 ani parinti mei au decis sa ma aduca in tara la scoala sa invat, am 14 ani stau la matusa mea si ambi parinti sunt plecati dar ma bucur ca de sarbatori am petrecut cu ei a fost frumos pana la plecare. Inca odata felicitari pt aceast gand!
11.01.2013 la 12:08
din primele cuvinte nu pot spune decat FELICITARI DOROHOINEWS pentru acest gand!!, pot spune ca mi ati rascolit amintirile lasate in urma la dorohoi chiar in prima fofo, LA RAMIRO!, cand am parasit tara pentru un trai mai bun 8 ani in urma, nu pot spune decat ca a ti facut sa mi revina lacrimile din nou citind acest articol si amintindu-mi acele triste imagini de despartire, MUTUMIM DOROHOINEWS CA NU NE ATI UITAT SI NE APRECIATI SACRIFICIILE NOASTRE, promit ca in luna AUGUST VA VOI VIZITA PERSONAL, MULTUMESC!!!
11.01.2013 la 08:46
Am trecut de multe ori printre cei care așteaptă resemnați sa plece. Unii își ascund cu greu lacrimile, fie ca pleacă sau conduc pe cei care pleacă. Pe alții, nu ii conduce nimeni. Sunt printre ei, mai putini, e drept, care pleacă pentru prima data. Am fost și martorul unei întâmplări emoționate, când, copilul rămas cu bunicii pe trotuar abia putea fi "strunit" din plâns și agitația creata. Îmbrățișări, pupături, jurăminte, promisiuni, tristețe...dar și speranța unui viitor mai bun. Fiecare dintre noi cunoaștem sau avem în familie prieteni ori rude care sunt "stranieri". Economia supravețuiește și datorita lor, datorita banilor pe care ii trimit în țară.
Se întâlnesc două prietene:
- Ce mai faci, dragă?
- Sunt supărată! Soţul meu m-a jignit serios!
- Cum aşa?
- L-am rugat să-mi dea 300 de euro ca să mă duc la un salon de înfrumusețare, el s-a uitat la mine și mi-a dat 500!
Va rugam sa folositi un limbaj decent; mesajele postate vor fi validate de un Moderator inainte de a fi publicate pe site.
NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit.
Site-ul www.dorohoinews.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.