„Sunt un iscoditor de imagini, de idei, de imposibilităţi posibile în a da utilitate aparatului de fotografiat. Mereu într-o nelinişte continuă, de a surprinde imaginea nouă, care, dacă ar putea să se contopească cu propriul gând ar atinge marginile fără de sfârşit ale inspiraţiei în această artă...” (Marius Petrescu)

Domnule Marius Petrescu, vă cunosc de câţiva ani de la şedinţele cenaclului literar „Editor”, ca pe o prezenta discreta, insotit tot timpul de aparatul de fotografiat, surprinzand imagini din activitatile membrilor cenaclului. Apoi v-am intalnit la toate actiunile desfasurate la nivelul orasului Dorohoi, mereu tacut, ganditor, cu privirea calda dar „iscoditoare”, cautand ipostazele cele mai potrivite in care se gaseau cei vizati pentru a-i imortaliza intr-o fotografie.

Ana Maria Gîbu: Pentru cine nu vă cunoaşte, cine este Marius Petrescu?
Marius Petrescu: Este o întrebare de început. Plăcută. Complicată. Sunt un iscoditor de imagini, de idei, de imposibilităţi posibile în a da utilitate aparatului de fotografiat. Mereu într-o nelinişte continuă, de a surprinde imaginea nouă, care, dacă ar putea să se contopească cu propriul gând ar atinge marginile fără de sfârşit ale inspiraţiei în această artă. Sunt născut la Dorohoi, într-un loc la întretăiere de drumuri, cum spunea istoricul, şi, probabil, acest fapt a inspirat de-a lungul timpului pe mulţi creatori şi a întreţinut inspiraţia. Spuneam despre “imposibilităţi posibile”, pentru că, acesta este şi destinul fiecărui om de a valorifica creativitatea, pe care o văd, ca un dar de la Dumnezeu.

A.M.G.: De curând am aflat despre altă pasiune a dumneavoastră, soră geamănă cu prima: construcţii din beţe de chibrituri. De unde aceasta pasiune şi de ce beţe de chibrituri?
M.P.: Aminteam, la începutul discuţiei noastre despre orientarea mea spre spre inedit. Acesta este şi motivul pentru care am făcut o reală pasiune, privind ansambluri de construcţii, utilizând beţe de chibrit. Toate sunt unice la nivel naţional, este o opţiune artistică, care se deosebeşte de o cale de mijloc, conservatoare, deoarece se orientează spre stilizare. Popasul meu la această “joacă” cu beţele de chibrit, îşi are obârşia în anul 2010, ideea venind în urma dorinţei de a transmite prin simboluri, unele purtătoare şi de umor, de ironie, mesaje cu multe înţelesuri la sfera socialului şi a individului. La început am crezut că este ceva “naturalist”, nu mi-am propus o schimbare de accent în arta fotografică, ci doar am intenţionat să surprind altfel relaţia dintre abstract şi meditativ. Apoi, totul s-a transformat, pe neaşteptate, într-un stil personal...

A.M.G. : Cum vă alegeţi tematica? Şi care este sursa dumneavoastră de inspiraţie?
M.P.: Aminteam că, socialul, personajul care este alături de noi, întâmplarea aparent banală, reunite sub cuvântul “cotidian”, sunt tot atâtea sugestii ispititoare, care pot conduce la un filtru compoziţional în această abordare modernistă, care, iată, în această situaţie şi-a căpătat concretizare.

A.M.G.: De unde aţi pornit şi unde doriţi să ajungeţi cu această nouă pasiune, artă din beţe de chibrituri?
M.P.: Desigur, compoziţiile mele au cunoscut o progresie, oamenii din beţe de chibrit au devenit treptat mai profunzi, cu o distribuţie diversă, prin organizarea suprafeţelor miniaturale, prin multiplicarea simultană a perspectivelor, prin elementele de peisaj dispuse în partiţii diferite, armonizate, în multe situaţii, după capriciile unei ordini ascunse. Am pornit de la “unicul şi firavul” băţ de chibrit, am urcat apoi spre echilibrul unei compoziţii stilizate, i-am alăturat personaje şi teme, dinamism şi forme...ajungând în acest moment, cu una din imagini selectată pentru EGIPT INTERNAŢIONAL PHOTO CONTEST 2012, un album fotografic, care reuneşte cele mai performante cinci sute de fotografii, ale artiştilor din acest domeniu, din întreaga lume. Este o uriaşă performanţă a “băţului de chibrit”, de la început...

A.M.G.: Am o curiozitate şi poate şi ceilalţi cititori ar dori să afle: sunteţi liber profesionist sau activaţi în cadrul unui club, cerc sau asociaţie profesională? Dacă da, unde anume?
M.P.: Activez ca membru al Clubului Fotografilor FOCUS din Botoşani implicându-mă în iniţiativele acestuia şi fac parte din Asociaţia Artiştilor Fotografi din România. În “CV-ul” meu se regăseşte din plin şi caracterul de liber profesionist, deoarece artistul trebuie să fie o persoană liberă, dar în acelaşi timp, să relaţioneze în cadrul unui nucleu al unei asociaţii, care să îi favorizeze schimbul de idei, activităţi comune, întruniri, realizări de expoziţii comune.

„Am pornit de la „unicul şi firavul” băţ de chibrit,
am urcat apoi spre echilibrul unei compoziţii stilizate,
i-am alăturat personaje şi teme, dinamism şi forme...”

A.M.G.: În 2012, aţi iniţiat o colaborare cu Seminarul Teologic “Sf. Ioan Iacob” din Dorohoi, iniţiativa care s-a concretizat într-o expoziţie de fotografie artistică de grup, sub genericul “Dorohoi: Cult şi Cultură”.Vă rog să detaliaţi despre acest eveniment.
M.P.: Aceasta expoziţie s-a dorit a fi “citită” asemeni unei cărţi ilustrate. Succesiunea fotografiilor expuse, a descris parcursul unei gândiri preocupate de propria edificare, în cadrul creaţiei divine, oscilând între “mirările” cu iz existenţial şi “uimirile” estetice de zi cu zi, la întâlnirea cu sacrul. Câteva detalii sunt elementele caracteristice ale acestei expoziţii: fotografii implicaţi în acest proiect au dorit să surprindă realitatea înconjurătoare în canonul frumosului şi al inspiraţiei lui Dumnezeu, al farmecului ascuns care nu este întotdeauna evident. Au avut privilegiul de a-şi folosi sensibilitatea, de a vedea “mai mult decât alţii”, căutând, atât cât le-a stat în puteri, să surprindă secvenţe memorabile şi încântătoare. Mare parte din ei, au intuit “esenţa”, au organizat diferite spaţii fotografice, spiritualizând imaginea “materializând” timpul, repertolizând diversitatea sistematizând-o, dându-i coerenţa unui ansamblu fotografic care s-a dorit a fi o punte spre contopirea dintre iris şi creaţia divină.

A.M.G.: 21 aprilie 2012. Un an de atunci. Ce va spune această dată?
M.P.: Acest moment, este un reper în cariera mea fotografică, deoarece de el se leagă vernisajul Expoziţiei “OGLINZI POST-MODERNISME” găzduită de Teatrul “Mihai Eminescu” Botoşani. Fiind găzduită de o instituţie de cultură reprezentativă pentru judeţ, la o dată festivă pentru municipiul Botoşani, această expoziţie are şi o valoare sentimentală. Fotografiile se regăsesc şi în prezent, pe holul Teatrului “Mihai Eminescu”, ceea ce, mă duce la gândul că, întru-un an de zile, au fost supuse ochiului critic al numeroşilor vizitatori.

A.M.G.: Aceasta expoziţie a avut un precedent, în decembrie 2011, în incinta Casei municipale de cultură, Dorohoi, ocazie în care aţi reunit 40 dintre creaţiile dumneavoastră. Ce îmi puteţi spune despre această expoziţie? Se numea “ Fotogramele ochiului interior”...
M.P.: Purta acest nume, deşi mi-am asumat o privire contemplativă, “din exterior”, lucrările expuse fiind interogative, exploatând sugestiile figuraţiei abstracte, provocând “ochii minţii”, dar, în acelaşi timp atrăgând privitorul la sesizarea ansamblului, a mişcării beţelor de chibrit.

A.M.G. Unul dintre admiratorii dumneavoastră, spunea într-un comentariu la un articol apărut în presă locală: “Voi urmări ce ne mai propune acest imaginativ talent...”.
Ce v-aţi mai propus pentru perioada următoare?
M.P.: Orice proces de creaţie, are şi o etapă a acumulărilor, a “gestaţiei”, în care se stabilesc multiple conexiuni a gândurilor, căutând noi subiecte dar mai ales valorificarea lor. Într-un astfel de moment mă situez acum, aşteptând o provocare a ideii.
 

A.M.G. Ca în orice domeniu, dar mai ales în artă, este nevoie de promovare pentru ca munca artistului să fie cunoscută de publicul iubitor de cultură şi nu numai. Pe lângă expoziţii, ce altă formă de promovare aţi folosit? Dacă aţi fost sprijinit în toată această osteneală de artist ?
M.P.: Alături de expoziţii, şedinţele Clubului Fotografilor din Botoşani, au avut în centrul dezbaterilor lucrările mele. Remarc aici şi excelenta mediatizare pe care mi-a făcut-o presa locală şi judeţeană, fie scrisă sau online. De asemenea, de o reală utilitate s-a dovedit a fi colaborările cu alţi artişti fotografi din ţară care şi-au exprimat admiraţia sau sugestiile faţă de acest gen de lucrări.

A.M.G.: Acest interviu va fi publicat în revistă “Momentum”, care apare la Ploieşti şi în revistă “Vis de Artist”, Botoşani.  Ce le transmiteţi cititorilor acestor reviste, ţinând seama că sunt majoritatea elevi şi studenţi?
M.P.: Îndemn cititorii acestor publicaţii, să realizeze faptul că suntem materie vie, gând şi faptă mişcătoare, cugetări tumultoase, dăruiţi cu puterea de a privi şi de a trece prin vămile de gând, de conştiinţă, de simţire, toate cu o condiţie: să căutăm imaginea ! Nu trebuie să trecem prin lume, printre oameni, fără să luăm ceva de la fiecare şi fără ca fiecăruia să nu-i dăm ceva de la noi. Chiar şi un strop din propria viaţă. Iar aceasta tot imagine poate fi. Astfel, vom demonstra calităţi umane, pe care le vom include în rândul virtuţilor, ce pot fi folosite în orice artă. De aici va începe, pentru orice tânăr, “UMANUL”...

A.M.G.: Mulţumesc domnule Marius Petrescu pentru amabilitatea de a-mi răspunde la aceste câteva întrebări, răspunsuri prin care vă faceţi cunoscute în rândul tinerilor pasiunile dumneavoastră. Eu sunt convinsă că faceţi parte din categoria persoanelor “care tind să lase o urmă pe acest pământ”. (Ana Maria Gîbu, voluntar, Asociaţia culturală “Vis de Artist”, Botoşani)

GALERIE FOTO