Pe teritoriul judeţului Botoşani, în mijlocul câmpurilor arate sau al dumbăvilor, se arată din loc în loc sute de movile. Localnicii spun cu teamă în glas că sunt mormintele urieşilor care au trăit acolo cu milenii în urmă.

În localitatea Corjăuţi din Botoşani, sătenii au un loc pe care îl numesc ”La Urieşi”. Este, de fapt, o movilă înaltă de patru metri în mijlocul câmpurilor arate şi seamănă cu un mormânt uriaş. Cel mai bătrân om din Corjăuţi, nea Petrea Buhaschi, în vârstă de 92 de ani, ştie povestea movilei.

Pentru el, dar şi pentru oamenii din sat, ridicătura de pământ, ciudat amplasată în mijlocul câmpului, este dovada clară că în judeţul Botoşani au trăit, acum multe mii de ani, ”urieşii”. De fapt, movila ar fi chiar mormântul unuia dintre ei.

”Urieşii ăştia au trăit acum 6.000 de ani, aici, la Corjăuţi. Dar şi peste tot la Botoşani. Erau mari tare, spunea bunicul meu, care a aflat de la bunicul lui şi tot aşa. Avea 20 de metri şi un cap mare. Erau prădalnici şi luau vacile la oameni şi tot ce aveau. Erau răi. Aici, la noi, este mormântul mai multor urieşi. Dar ăsta din câmp este al unui pui de urieş. A murit în luptele cu oamenii, că s-a săturat lumea de ei”, spune nea Petrea.

Vaiete şi flăcări ciudate

Un alt bătrân de la Corjăuţi, Nicolae Cuciureanu (82 de ani), cel care are casa chiar la baza movilei, este convins că acolo este îngropat un copil de urieş. Spune că încă mai aude noaptea vaietele urieşoaicei. ”În movila asta, o urieşoaică, mare de 17 metri, a venit din pădure, cu un copil al ei, cică de şapte ani, îmi spunea mama când eram mic, şi l-a pus aici. L-au omorât oamenii că le fura oile. A venit şi a adus o poală cu năsip de pe malul râului şi l-a acoperit. Oamenii s-au bătut rău cu urieşii aici. Le-au găsit punctul slab la namile. Undeva în frunte. Noaptea, de când eram mic, se mai aude câteodată un vaiet şi flăcări ciudate sar de pe mormânt. Înainte, pământurile astea erau locuite de urieşi”, spune nea Cuciureanu.

Blestemele care apără movilele

De mormântul uriaşului de la Corjăuti nu se apropie însă nimeni, nici măcar oamenii de ştiinţă. Sătenii invocă blestemele care protejează mormântul. Bătrânii spun că, odată, comuniştii au încercat să sape mormântul uriaşului. ”Au venit de la CAP cu buldozerul şi au încercat să îl sape. Au luat o cupă şi ca prin minune s-au oprit utilajele. Nu au avut ce le face. Au plecat cu ele şi nu s-au mai apropiat. Se spune că urieşii au comori în păduri, aici, dar la fel, sunt ferecate în blestem”, spune nea Petrea. Pentru oamenii din sat, mormântul urieşului este sacru şi le inspiră teamă. Îşi fac cruce când trec prin dreptul lui. ”Cine nu crede, eu îi arăt. Atunci când au săpat, comuniştii au scos nisip şi lut din movilă. Păi unde, Doamne Fereşte, să fie lut şi nisip aici, că pe ogoare este numai pământ negru? Movila este adusă aici şi cred că aici au trăit urieşii”, spune nea Cuciureanu, omul cunoscut în sat ca ”Nea Nicu de la talpa Urieşului”.

Iazul Drăgulea, urmă de uriaş

Astfel de movile se află peste tot în judeţul Botoşani. În satele îndepărtate, oamenii cred şi acum, în plin secol XXI, în existenţa uriaşilor. Se vorbeşte despre urmele lor la Ştefăneşti, Mitoc, Ripiciceni şi pe tot malul Prutului. ”Aceste legende ale urieşilor există în tot judeţul. Oamenii în vârstă le-au aflat din generaţie în generaţie”, spune etnograful botoşănean Margareta Mihalache. „Sătenii nu se gândesc la altă explicaţie când privesc aceste movile.

Totodată, orice anomalie a mediului înconjurător o privesc tot ca pe o urmă a urieşilor. Chiar şi unele iazuri sau dealuri. Urieşii, în concepţia populară, erau de fapt oameni foarte mari”, adaugă Mihalache. Un astfel de caz este la Ibăneşti. În această localitate se mai organizează şezători, iar legenda urieşilor este transmisă şi generaţiilor actuale.

”Aici, la Ibăneşti, este Măgura. Un loc unde au stat uriaşii din alte vremuri. Erau mari, de peste 25-30 de metri. Au murit fiindcă nu mai aveau urmaşi şi s-a stins neamul lor. Măgura din Ibăneşti este mormântul unuia dintre ei. Este locul cel mai înalt din judeţul Botoşani, are aproape 600 de metri. Iazul Drăgulea este iară o urmă de urieş. Când a păţit o fiinţă de asta, a rămas o urmă în pământ, s-a umplut cu apă de ploaie şi a ieşit iazul”, povesteşte Mihaela Aiacoboaie, o localnică din Ibăneşti care organizează şezători.

Legende neconfirmate de arheologi

Mormintele de uriaşi nu au fost însă niciodată explorate. Oamenii se tem de blesteme şi de fenomene paranormale, arheologii în schimb dau vina pe lipsa banilor. Specialiştii spun că trebuie cîteva mii de euro pentru utilaje, profesionişti şi aparatură. ”Pentru a săpa în aceste zone, pe fundamente ştinţifice, e nevoie de sume importante. Arheologii din Botoşani nu dispun, din păcate, de aceşti bani. Ne gândim totuşi să facem un proiect pentru a le explora. Sunt foarte multe movile de acest gen în judeţul Botoşani, dar nu au avut loc lucrări sistematice de cercetare”, spune arheologul Aurel Melniciuc, director al Centrului Tradiţional de Creaţie.

Tumuli, morminte ale triburilor migratoare

Deşi movilele n-au fost explorate, specialiştii au o teorie. ”Din punct de vedere istoric, nu au legătură cu legendele uriaşilor. Asta cred oamenii, fiindcă sunt impozante. În realitate, prin analogie cu alte descoperiri din Botoşani, dar şi din alte judeţe, putem spune că sunt morminte ale populaţiilor din epoca bronzului sau ale altor triburi migratoare din alte perioade istorice. Sunt tumuli, morminte specifice acestor populaţii. Într-unul dintre acestea, pe o secţiune a fost găsit un schelet de cal”, povesteşte arheologul Aurel Melniciuc.La Botoşani, mormintele uriaşilor continuă să rămână însă o necunoscută chiar şi pentru oamenii de ştiinţă.

Aurel Melniciuc susţine însă că, împreună cu alţi arheologi, va căuta o cale să facă rost de fonduri pentru explorarea acestor movile misterioase. Istoricii cred că aceşti tumuli adăpostesc rămăşiţele pământeşti ale călăreţilor de stepă, fie cimerieni, sciţi, sarmaţi, huni sau chiar mongoli. Conform registrului arheologic naţional, în judeţul Botoşani sunt peste 600 de tumuli.

Niciunul nu a fost însă explorat în totalitate, iar datarea este incertă. Sunt şi oameni de ştiinţă care nu exclud însă varianta uriaşilor. ”Până nu sunt explorate movilele, nu putem şti ce se află acolo. Sunt teorii cu oamenii-gigant. Dar adevărul iese la iveală doar în urma săpăturilor”, concluzionează Melniciuc.

Sursa: adevarul.ro

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un simplu „Click” - „Îmi place”, comunității noastre de cititori de pe pagina de Facebook.

GALERIE FOTO