Bucuria Învierii a fost umbrită anul acesta de un tragic eveniment care a căzut peste noi toți ca un fulger în noapte: dispariția subită şi mult prea devreme a colegului nostru, NICU SUBOTNICU.

Știm că există pentru orice om o firească încheiere a fiecărui început, dar atunci când dispare fulgerător, într-o clipită, un om tânăr, în floarea vârstei, care mai avea multe de spus şi de făcut pe acest pământ, ne cutremurăm şi ne dăm seama cât de vulnerabili suntem. Realizăm că sunt pe lumea asta lucruri pe care nu le putem cuprinde, sentimente pe care nu le putem stăpâni. Ne credem invincibili, nemuritori, puternici şi de neoprit. Ne frământăm fără hodină pe orizontala pragmatismului de supraviețuire şi rar ridicăm ochii spre zenit. Ne aruncăm în mlaștini care strălucesc la lumina soarelui, adunăm în noi bucurii, vise, deznădejdi şi într-o bună zi, totul dispare precum un castel de nisip, măturat de un val năprasnic.

Ce paradox este această viaţă, această existenţă efemeră, aceste bucăţi de pământ din care ne luăm fiinţă şi care ne amăgesc cum că am fi atotputernici, atotştiutori, stăpâni pe noi înşine! Nu luăm cu noi nimic din materialitatea acestei lumi, ci doar bogăţiile ce le-am adunat cu grijăşi migală şi le-am adăpostit la umbra INIMII, în cufărul de zestre al ființei noastre. Bunătatea, credincioşia, generozitatea, altruismul, mila, blândeţea, iubirea de semeni sunt nestemate călcate în picioare de lumea Turnului Babel modern. Să știi să-ţi trăieşti viața cu bucurie, preocupat mai mult de „a fi” decât de „a avea” este o mare înţelepciune. Să ai puterea să rămâi veşnic mirat de un răsărit, de diminețile azurii pline de rouă, de un apus de soare, de mireasma liliacului înflorit, de o duminică seara la gura amintirilor, este mare lucru.

Nicu s-a stins în noaptea de Înviere, precum o ultimă frunză rămasă în toamna unui copac. Pentru familia îndoliată, rana va rămâne încleştată în clepsidra timpului şi se va cicatriza cu greu. Nopțile şi diminețile vor fi triste şi goale pentru că vorba şi zâmbetul lui le vor simţi doar în valul amintirilor.
   
Noi toţi cei care l-am cunoscut, vesel, comunicativ, carismatic, politicos, ataşat de muncă şi familia lui, suntem încredinţaţi că s-a mutat într-o lume mai bună pentru că în trecerea-i scurtă pe pământ, ca un sunet într-un timp etern, a ştiut să adune în SIPETULLUI DE ZESTRE, multe nestemate strălucitoare. (Dr. Mariana Colescu, medic stomatolog)

„A fost un vis misterios
Şi blând din cale-afară.
A fost atâta de frumos
C-a trebuit să piară.”
(Mihai Eminescu)

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un simplu „Click” - „Îmi place”, comunității noastre de cititori de pe pagina de Facebook.

GALERIE FOTO