Ghilimelele vor să evidenţieze regimul special al acestei categorii de dormitoare şi anume acela că în ele se doarme... somnul de veci! Dacă ar fi fost numite direct cimitire, în mod sigur ar fi trecut neobservate. Dar de fapt, din păcate, acestea chiar zac într-o jalnică nepăsare din partea noastră, a viitorilor locatari, când ne va suna ceasul...

Desigur, fiecare dintre noi suntem atât de prinşi în iureşul grijilor de zi cu zi, în criza asta interminabilă, „condimentată” cu diverse scandaluri politice, juridice,  mondene, „Mondial”-e (sic!) etc., încât fie uităm cu desăvârşire că ni se apropie momentul plecării dincolo, fie că el ni se pare încă prea departe...

Este adevărat că mai vedem uneori contemporani mergând cu diverse accesorii necesare la mormintele în care îşi dorm somnul de veci rudele apropiate. Dar exemplele sunt destul de puţine; majoritatea mormintelor sunt practic invizibile din cauza buruienilor sau chiar a unor arbuşti! Excepţie fac doar cele monumentale sau aparţinând familiilor cu bani mulţi. O iniţiativă lăudabilă am remarcat, la autorităţile din Suceava şi Vrancea, de exemplu, unde au fost întreprinse acţiuni de curăţare a mormintelor, de reparare a crucilor, de recondiţionare a inscripţiilor, a împrejmuirilor etc., fie pentru conaţionalii români care odihnesc în Cimitirul din Cernăuţi, fie, respectiv, pentru soldaţii germani îngropaţi în Cimitirul din Focşani.

Recent, chiar în Cimitirul dorohoian, de Ziua Eroilor, era lume multă: oficialităţi; militari; reprezentanţi de instituţii, spre a depune coroane la Monumentul mare şi la cel al Eroului martir Sorin Dumitraş Ştefan; familii venite pentru Slujba de pomenire din Biserica „Înălţarea Domnului”; mulţi săraci nerăbdători să primească pomenile etc. Firesc, în atari circumstanţe, este imperioasă existenţa unui grup sanitar, conform civilizaţiei mileniului trei! Or, cel existent pare să fi rămas din epoca primitivă, cel puţin din considerente de igienă, fiind aproape inaccesibil din pricina aglomerărilor excremenţiale şi a mirosurilor specifice!...

Cine să îngrijească mormintele părăsite, fie din neglijenţa crasă a urmaşilor celor care le ocupă, fie datorită decesului acestor urmaşi? În definitiv, fiecare societate civilizată trebuie să aibă un Sfat al ţării, mai nou, un Consiliu local, în care să fie pusă şi problema îngrijirii cimitirelor aferente, nu? Ideea prestării unor servicii de îngrijire a mormintelor se bazează pe faptul că aceste servicii sunt necesare şi nu încalcă tradiţiile societăţii.

Paştele Blajinilor este ziua când lumea pleacă la cimitire, să facă ordine şi să-i pomenească pe cei răposaţi. În Moldova, unde o bună parte din cetăţeni a plecat la muncă peste hotare, de unde revine o dată la câteva luni sau chiar ani, îngrijirea mormintelor devine o problemă foarte actuală. Din această cauză pare destul de straniu că în Moldova nu sunt dezvoltate serviciile ce ţin de îngrijirea mormintelor, pentru că în situaţia creată, acestea ar putea fi destul de profitabile.

Cine are urechi de auzit sau ochi de... citit şi se simte cu musca pe căciulă, poate se autosesizează şi se îndură şi de aceste „dormitoare”! Ar comite şi un act de bună creştinătate, dar şi de cinstire a memoriei înaintaşilor noştri! Şi nu în ultimă instanţă, ar moderniza şi Cartea de vizită a Municipiului Dorohoi!

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un simplu „Click” - „Îmi place”, comunității noastre de cititori de pe pagina de Facebook.

GALERIE FOTO