Dacă în ultimii patru ani Cosmin Crihan era considerat copilul remarcabil al Dorohoiului în domeniul IT, matematică și engleză, datorită premiilor obținute la olimpiadele și concursurile școlare, acum, recentul medialiat cu aur la Olimpiada de Tehnologia Informației, 2014, este unul dintre absolvenții eminenți ai Colegiului Național „Grigore Ghica”, care-și va continua studiile la Facultatea de Automatică și Calculatoare „Gheorghe Asachi” din Iași, fiind primul pe lista admișilor, singurul din Dorohoi în această „ipostază”.

Proaspătul student dorește ca într-o zi să lucreze pentru Google, Microsoft, Bitdefender, sau orice altă companie celebră din acest domeniu. Întrebat de când a descoperit pasiunea pentru calculatoare, Cosmin a mărturisit, cu bucuria aducerilor aminte. „Pasiunea în ceea ce privește domeniul informaticii m-a acaparat încă de la vârsta de 6 ani, când am primit primul calculator. Ca un paradox, când a venit cineva să îl instaleze la mine acasă, m-am speriat, am început a plânge și m-am încuiat în cameră... După ce am prins curaj, totul a mers bine, până la primele stricăciuni făcute și la o multitudine de erori afișate, evident „nu din cauza mea”. Verișorul meu, Manuel Popa, m-a ajutat de mic să descifrez tainele acestei lumi virtuale ale calculatoarelor, explicându-mi pe îndelete fiecare operațiune făcută de un calculator și arătându-mi cum anume pot face diverse lucruri. Cu alte cuvinte, la început, eu stricam, tata plătea reparațiile, bucuros pentru faptul că din toate aceste stricăciuni, învățam câte ceva, iar vărul meu îmi „preda” câte o introducere în IT, pe înțelesul meu.” Și așa a început drumul în lumea calculatorului.

Care este secretul succeselor sale, care, să recunoaștem, nu sunt puține, aflăm din cele povestite de autor.
Primii pași... odată cu intrarea la liceu.
„Informatica, mărturisește Cosmin,  a fost o adevărată plăcere, dar și totuși un șoc la început de clasa a 9-a, când abia făceam o introducere în definiția algoritmilor la orele de informatică. Am reușit să înțeleg cum trebuie să gândești algoritmic, să creezi o rezolvare a unei probleme într-o succesiune de pași logici, cu ajutorul cărora să implementezi programul pe calculator. Când am rulat primul meu program, m-am intrebat: „Eu am făcut asta? Am pus calculatorul să facă ce vreau eu??”. Dar există o lege a lui Murphy care spune: „Calculatorul face ceea ce îi spui tu să facă, nu ceea ce vrei tu să facă.” Mi-am dat seama imediat de aplicabilitatea acestei sintagme, odată cu viitoarele programe pe care le-am creat, fiind fascinat de programarea în C++. Ca și o constatare generală: mi-a plăcut dintotdeauna să descopăr.”

Următorii pași i-a făcut singur în fața calculatorului, căutând, încercând, studiind...
„Nu eram mulțumit deloc cu faptul că noi, la clasă, implementam doar programe într-o consolă, care făceau doar niște calcule, procesări și în final afișări. Voiam mai mult, astfel încât să văd cu adevărat rezultatele învățării sintaxei acestui limbaj de programare. Astfel, descoperind programarea web, m-am indepartat putin de limbajul C++, și m-am apucat de învățat HTML, CSS, Javascript, PHP, MySQL, astfel încât să pot crea un site interactiv, nu doar un schelet cu imagini, culoare și text, cum ni se preda la orele de TIC. Aceeași reacție am avut-o când am scris prima pagină de procesare a unei logări adevărate, cu nume de utilizator și parolă, pe o pagină web: „Am făcut eu cu adevărat asta? DA! M-am logat pe site-ul meu!”. Și aici a început pasiunea pentru o programare aplicabilă, care să mă ajute în viitor să realizez ceva practic.”

Drumurile lui Cosmin nu s-au rezumat la lumea calculatorului, alte pasiuni , alte cărări ale cunoașterii a străbătut de-a lungul anilor de școală. Iată ce își amintește cu mare drag:
„Sunt pasionat, de asemenea, de matematică și de limba engleză. În clasa a 5-a, am descoperit și o altă lume minunată, pe care și acum o ador: matematica. Alt paradox ar fi faptul că eu în clasele primare scriam povești și incurajat de d-na invatatoare Mihaela Burlacu le publicam în școală si nu numai,chiar imi amintesc ca am luat si un premiu la o revista din Pitesti.Dar, din momentul în care domnul profesor Marcel Angheluș, care mi-a fost și diriginte, ne-a predat prima lecție de matematică de clasa a 5-a, pur și simplu am știut că acesta va fi domeniul meu: cel real. Chiar dacă am fost la concursuri și olimpiade și la alte discipline, m-am axat, în principal, pe matematică, limba engleză și informatică. La limba engleză am participat an de an la olimpiadă, până în clasa a 11-a, inclusiv, și, de fiecare dată, am obținut câte un premiu (ultimul în clasa a XI-a, premiul I la etapa judeteană) pentru că, deși fiind la profilul matematică-informatică, îmi place foarte mult limba engleză.”

De unde și de ce limba engleză, l-am întrebat curioasă.
„Pasiunea pentru limba engleză am moștenit-o de la mama mea, care m-a învățat încă de când eram la grădiniță, cuvinte și expresii, pe care le asimilam în joacă, cu plăcere. În școala generală, am avut in clasa a III-a ore cu un voluntar american si pot spune ca am absorbit efectiv gramatica explicată de mama, doamna profesoară Elena Pochișcan și doamna profesoară Otilia Puiu, cu ajutorul cărora am reușit să îmi însușesc într-atât limba engleză, încât, atunci când vorbeam, gândeam din reflex în engleză și traduceam (dacă puteam) în limba română.”
 
Și matematica?
„Și la matematică am participat anual la olimpiadă și la diferite concursuri, din clasa a 5-a, până la sfârșitul liceului. A fost o experiență deosebită, care m-a ajutat foarte mult în a acumula cunoștințe noi, mai avansate. Concursul de matematică „Euclid” m-a pregătit, la fiecare etapă la care am participat, pentru următoarea teză sau testare la matematică, astfel încât îmi făceam recapitularea în mod indirect, fără acel stres care apare în ultimele clipe, și, în același timp, obținând diplome și medalii. Matematica m-a pasionat încă din clasa întâi, când învățam noțiunile elementare. În școala generală, curios fiind, abia așteptam următoarea lecție pe care domnul profesor Angheluș Marcel ne-o preda într-un mod inimaginabil de plăcut. Eram nevoit să caut pe internet următoarele lecții, deoarece eram ținut în suspans de domnul diriginte, care pur și simplu mă făcea să vreau să aflu tot mai mult.”
Se știe că oamenii au avut și au întotdeauna nevoie de modele. Modele pe care și le aleg sau le sunt sugerate, de obicei de către părinți, în cazul copiilor. De asemenea, știm că de când lumea elevii își aleg ca modele pe unul sau mai mulți dintre profesori.

Dacă a avut sau nu un astfel de model care să-i influențeze creșterea lăuntrică și linia vieții,  ne spune, în cele ce urmează, Cosmin.
„Da, am avut modele dintre dascălii mei. Aș dori să le mulțumesc: doamnei profesoare Luminița Morariu, care mi-a trezit dorința de a învăța adevărata informatică, explicându-mi noțiunile elementare din limbajul HTML și din structura sistemelor de calcul; domnului profesor (și diriginte) Marcel Angheluș, care mi-a fost un dascăl de neegalat, predând matematica de gimnaziu așa cum nimeni nu cred că va reuși vreodată; domnului profesor Georgel Șlincu, care m-a ajutat tot timpul când am avut nevoie, m-a îndrumat la o mulțime de concursuri și olimpiade, fiind ca și al doilea diriginte pentru mine, matematica cu dumnealui fiind într-atât o plăcere, încât învățam unele lucruri dinainte, doar din curiozitate, neavând răbdare să îmi fie predate la ore, când rămâneam efectiv lipit cu ochii de tablă și mai reprimam câte un „Aaaa!” involuntar când domnul profesor explica noțiuni noi; doamnei profesoare Cristina Drăghici, fără de care informatica ar fi fost o enigmă, dumneaei ajutându-mă să-mi hrănesc curiozitatea în domeniul IT prin participarea la concursuri dedicate și să-mi dezvolt gândirea prin toate problemele algoritmice lucrate, și, nu în ultimul rând, doamnelor directoare Otilia Puiu și Gretti Cucoreanu care m-au încurajat şi susţinut precum și celorlalți profesori ai mei, pentru toate lucrurile pe care le-am învățat de la dumnealor și pentru tot ajutorul oferit în anii de liceu.”
A participat la multe concursuri de informatică și a adus mândrie și recunoaștere liceului în care a învățat prin rezultatele obținute. Ce-am aflat despre aceste concursuri? Mi-a povestit chiar el cu lux de amănunte.

„Acumulând cunoștințe în acest domeniu, am participat în fiecare an la Concursul de Informatică Aplicată (CIA), care s-a transformat, începând din 2012, în Olimpiada de Tehnologia Informației (OTI), obținând, de fiecare dată, locul I la etapa județeană. La etapele naționale am obținut, în ordine, 2 mențiuni, cu medalii de bronz și argint, și un premiu III, cu medalie de aur, în ultimul an. Toate acestea m-au ajutat să capăt încredere și să nu renunț niciodată la ceea ce îmi doresc cu adevărat. Mai am și un principiu important, cum că experiența e un factor indispensabil al învățării. În cazul meu, un procent mare din cunoștințele din domeniul IT pe care le-am acumulat se bazează pe experiențe. Spre exemplu, un procesor scos de mine pentru a-i înlocui pasta termoconductoare, era cât pe ce să sfârșească într-un mod teribil, după ce i-am îndreptat cu un ac câțiva pini îndoiți din cauza neatenției mele. Acum, fac această operație fără probleme, întrucât experiența își spune cuvântul, iar partea hardware a unui PC mă fascinează la fel de mult ca cea software.”

Dintre toate concursurile la care a participat unul l-a marcat, l-a inpresionat, i-a plăcut cel mai tare. De ce, am aflat dim mărturisirile lui.
„Am participat în clasele a XI-a și a XII-a la Concursul Național „InfoEducație”, un concurs de proiecte, diferențiat pe secțiuni. Scopul este să faci un proiect, pe care să-l prezinți în fața comisiei și a publicului, pentru care primești apoi întrebări și ești jurizat conform unor criterii, după care obții un punctaj, pe baza căruia ești departajat. În ambele etape județene am obținut premiul I, participând cu un site dedicat colegiului meu (vechiul GhicaUpload, respectiv actualul nextGen Social Network). Am trecut astfel la etapa națională a concursului, unde miza a fost foarte mare, întrucât participă elevi din toată țara, pasionați de informatică. Deci, am plecat în tabăra Gălăciuc, un adevărat „rai al informaticienilor”, aș putea-o numi. Aici am avut ocazia să socializez cu alți elevi şi care sunt fascinați de lumea IT aşa cum sunt şi eu. Am avut ocazia să întâlnesc și să discut cu reprezentanți (studenți sau angajați) ai Bitdefender, Mozilla, Microsoft, Cisco, Intel, Google, etc. Chiar dacă nu am obținut un loc printre primii, a fost o adevărată experiență, un câștig enorm pentru mine, deoarece, chiar dacă la început am avut impresia că juriul nu este foarte impresionat de proiectul meu și mă critică într-atât încât să mă simt stânjenit, mi-am dat seama că ei nu doreau decât să mă ajute, să îmi explice ce e bine și ce nu e, ca în cazul viitoarelor mele creații, să nu mai fac aceleași greșeli și astfel să progresez. Mi-au dat sugestii, explicații, etc. pentru a putea îmbunătăți lucrurile pe viitor și a crea ceva mai bun, mai sigur și mai util. „Vom critica cartea, iară nu persoana.” - Mihail Kogălniceanu.

După cum am spus, chiar dacă nu am obținut un premiu oferit pentru participanții de pe primele locuri, tricourile și abțibildurile cu BitDefender, Java și Mozilla Firefox și ochelarii de soare de la Google nu au fost deloc „de lepădat”. Pe lângă concursul propriu-zis, distracția și-a spus cuvântul, fiind o cale de recreație după un an de școală, deoarece tabăra se organizează anual, în vară, iar campionatele de jocuri în rețea între aproximativ 20 de inși, într-o cabană în aer liber, toți alimentându-și laptopurile de la o singură priză, era un mod extraordinar de a te distra și de a râde copios.

Și întrebarea firească, ce va urma odată cu plecarea la facultate?
„În cazul facultății, m-am orientat pe partea de informatică aplicată, adică pe automatică și calculatoare, secțiunea calculatoare și tehnologia informației, deoarece pentru mine practica primează și nu aș vrea să devin un programator care petrece ore întregi în fața calculatorului; nici chiar așa. Voi continua să particip la concursuri și în facultate și sper să obțin rezultate la fel de bune ca și în liceu, pentru că acestea mă ajută să mă pregătesc pentru viață.”

P.S.: Precizez că aceste răspunsuri sunt date de un absolvent mate-info și nu filologie.

Întâlnirea cu Cosmin s-a încheiat cu un zâmbet de bucurie în privirea acestuia, iar pentru mine cu satisfacția de a fi stat de vorbă cu unul dintre copiii excelenți ai Dorohoiului, cu un „absolvent de mate –info” care povestește foarte frumos. Îl aștept pe Cosmin în prima venire acasă după începerea cursurilor la facultate cu impresii de ”boboc”. (Ana Maria Gîbu – colaborator DorohoiNews.ro)

GALERIE FOTO