În încercarea de a face un arc peste timp, campania „Dorohoiul de altădată”, prin care se urmăreşte a reconstitui o istorie a Dorohoiului, cu ajutorul imaginilor ale clădirilor şi locurilor oraşului vechi, frânturi de istorie, vom folosi informaţii adunate de profesorii Dorina şi Ilarion Mandachi, autorii unor file de istorie locală, publicate de Dorohoi News pe data de 17 decembrie 2012, informaţii care fac referire la Casa Scriban.

„(...) Cu multă hotărâre şi sacrificiu, în anul 1917, institutoarea Eugenia Scriban a reuşit să deschidă în „casele sale de pe strada Grigore Ghica un Liceu de domnişoare”. Din „Statistica învăţământului din România” pentru anii 1920-1921 reiese că Liceul de domnişoare din Dorohoi avea la clasele de gimnaziu 70 de eleve (50 românce şi 20 mozaice), 15 profesori (15 bărbaţi şi 5 femei).   

În urma demersurilor repetate ale preotului Dumitru Furtună, a senatorului de Dorohoi I. Atanasiu şi a altor câţiva intelectuali dorohoieni, Ministerul Instrucţiunii Publice, cu ordinul nr. 77.588 din 17 august 1921, aprobă înfiinţarea Şcolii Secundare de fete din Dorohoi, care îşi deschide porţile la 10 septembrie 1921. În primul an a fost director preotul Dumitru Furtună, care a acceptat ca elevele să înveţe în localul gimnaziului de băieţi cu ore şi după amiaza. În anul 1922, elevele Şcolii Secundare au urmat cursurile în localul internatului de băieţi de la gimnaziul „Gr. Ghica VV”. La Direcţia Arhivelor Statului filiala Botoşani se păstrează Jurnalul nr. 100/ 1923 al Delegaţiei Judeţene Dorohoi în care se află un document privitor la cedarea unei suprafeţe de teren Ministerului Instrucţiunii Publice din partea Comunei Dorohoi pentru construirea unui local destinat Liceului de fete pe strada Gheorghe Marcu (numită şi str. Gherghel).

Din anul 1924, Şcoala Secundară de fete a trecut în custodia statului şi în anul 1925 şi-a inaugurat noul local de pe strada Gherghel la nr. 8 (astăzi str. 1 Decembrie), o clădire dotată cu tot ce era necesar unei şcoli, modernă şi impunătoare. Între anii 1922-1928, funcţia de directoare a fost deţinută de Eugenia Scriban. Dacă în primii ani de activitate a gimnaziului de fete profesorii, în marea lor majoritate, aveau ore şi la gimnaziul de băieţi „Gr. Ghica VV”, doar după câţiva ani, corpul profesoral pentru instruirea elevelor a fost completat cu profesori calificaţi  numiţi de minister, sau veniţi prin transfer.  

Prima promoţie a Liceului de fete „Regina Maria” a ieşit de pe băncile şcolii în anul şcolar 1924-1925. Suntem în posesia tuturor seriilor de absolvente ale acestui liceu despre care se pot face constatări importante. Astfel, observăm că, dacă în anul 1925 au absolvit doar 6 (şase) eleve, în anul şcolar 1959-1960 au absolvit 68 eleve. De asemeni, rămâne o amintire pentru posteritate faptul că în anul şcolar 1924-1925 elevele absolvente au dat examen la nu mai puţin de 11 (unsprezece !) obiecte, printre care: 4 limbi străine şi istoria artelor. Mai notăm aici că în prima serie de absolvente se afla şi Lelia Scriban (fiica directoarei Eugenia Scriban) - o elevă de excepţie care a promovat cu toate mediile de 10 (doar la limba latină avea media 8) (...)”.

Împreună cu prof. Ilarion Mandachi, am vizitat recent, ruinele Casei Scriban. Această casă nu este un monument istoric, aparţine moştenitorilor familiei Scriban şi rezistă timpului de peste un secol. Curioşi, am urcat scările impunătoare de la intrare şi am trecut pragul casei care se află într-o avansată stare de degradare şi pe alocuri periculoasă. Păşim în două odăi înalte, în care lumina pătrunde misterios, iar pe una dintre fostele ferestre zărim printre razele soarelui, în fundal, Catedrala. Un toc de uşă, zidit în perete, ne face să credem că, în trecut casa a fost mai mare, dar mai recenţii proprietari au recompartimentat-o. Sfătuindu-ne unul pe altul să avem grijă pe unde călcăm, am coborât pe o scară interioară la demisol. Tocurile geamurilor şi duşumelele rezistă încă, acelor care, au pătruns în casa înaintea noastră. Duse sunt vremurile de demult... risipit este şi va fi aerul interbelic pe care doar zidurile, dacă ar avea grai, ne-ar mai putea povesti despre trecutul acestui loc, aflat azi în paragină. Ca o ceaţă malefică, tristeţea locului, ne pătrunde în oase. Se pare că NOI am ajuns prea târziu, au fost ALŢII înaintea noastră. Iar dacă NOI am vrut să ne documentăm, ALŢII au fost să fure. Să fure din ISTORIA oraşului.

Solicităm acelor cititori, care deţin fotografii, vederi, cărţi poştale, cu aspecte ale trecutului istoric al oraşului, să le trimită pe adresa redacţiei, pentru a fi făcute publice. (Marius Petrescu)

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturați-vă, cu un simplu „Click” - „Îmi place”, comunității noastre de cititori de pe pagina de Facebook.

GALERIE FOTO