Elena Cojocaru este cunoscută de dorohoieni ca fiind membră a fostei echipe de baschet „Viitorul Dorohoi”, dar şi profesor de educaţie fizică foarte apreciat de copii. Mulţi dintre ei îşi amintesc de sfaturile şi îndrumările pe care le primeau zi de zi. În cei 37 de ani de învăţământ a predat la toate segmentele de vârstă, atât în Iaşi, cât şi în Dorohoi. Este absolventă a Colegiului Naţional „Grigore Ghica” şi a Facultăţii de Educaţie Fizică din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

DorohoiNews: Viaţa dvs. a fost indisolubil legată de sport. De unde a pornit această pasiune?
Elena Cojocaru: Având în vedere faptul că am practicat sport de performanţă, şi anume baschetul, cariera mea a fost legată de această zonă. De unde a pornit pasiunea mea… eram un copil care a fost cooptat de către profesorul de educaţie fizică pe care îl aveam în momentul respectiv, domnul profesor Mandache, într-o viitoare echipă a şcolii. Nu se ştia atunci că va deveni o echipă de aşa valoare. M-am bucurat, fiind pasionată de mişcare şi fiind un copil energic, am răspuns foarte bine la această chemare a şcolii si pe  parcurs, lucrurile au evoluat de aşa natură, încât echipa a devenit din ce în ce mai valoroasă, am obţinut rezultate deosebite pentru vremurile acelea, pentru condiţiile pe care le aveam noi în şcoală.

DorohoiNews: Ce înseamnă mai exact baschetul?
Elena Cojocaru: Când spui baschet te gândeşti la o sală de sport polivalentă, te gândeşti la înălţime, pentru că de obicei baschetbalistele sau baschetbaliştii au talie înaltă. Noi însă eram nişte puştoaice, eu eram una dintre cele mai înalte şi aveam 1,64 m. Acum nici nu s-ar mai pune problema să faci parte dintr-o echipă de baschet de performanţă având înălţimea asta. Aveam la Colegiul Naţional “Grigore Ghica” o sală mică, cu două panouri puse în perete, nu erau atâtea căi de informare, erau câteva televizoare în Dorohoi, nu erau atâtea tentaţii. Era o chestiune foarte bine venită pentru noi, făceam zilnic antrenament, vacanţele le petreceam împreună cu colegele mele de echipă, deci nu aveam alte preocupări în afara şcolii. Atunci, încetul cu încetul, a devenit o pasiune care a durat ani de zile şi cred că mai este şi acum.

DorohoiNews: Ştim că pe lângă pasiune pentru baschet aţi mai avut o pasiune şi anume cariera de profesor. Cum aţi reuşit să le îmbinaţi?
Elena Cojocaru: Nu am întâmpinat dificultăţi între carieră şi sport. Am jucat baschet şi în perioada când eram profesor în Iaşi, eram căsătorită, deci încă vreo trei ani după terminarea facultăţii. Îmi intraseră deja în reflex antrenamentele, făcutul bagajului pentru plecat în deplasare, care conţinea de obicei şi cursurile de la facultate. Timpul nu îţi permitea prea multe, însă m-am descurcat foarte bine, nu am întâmpinat dificultăţi.

DorohoiNews: Regretaţi ceva din tot ce a fost?
Elena Cojocaru: Nu regret nimic din ce a fost. Am făcut parte dintr-o echipă extraordinară, cu nişte fete de valoare şi morală şi etică. Păstrez şi acum legătura cu ele, vara asta m-am întâlnit cu câteva din ele. Eu sunt singura din cele 12 baschetbaliste din echipa “Viitorul Dorohoi” revenită în oraş, şi bineînţeles că eu sunt cea care îngheagă legătura noastră. Nu regret nimic, a fost foarte frumos, sportul mi-a oferit ocazia şi condiţiile de a cunoaşte multe lucruri. Echipa noastră a promovat în anul 1968 în Divizia A, fiind un lucru extraordinar pentru Dorohoi şi pentru judet şi consider că în mare parte oraşul a fost cunoscut datorită acestei echipe.

DorohoiNews: Ce amintiri plăcute aveţi din acele vremuri?
Elena Cojocaru: Echipa noastră era una foarte simpatizată inclusiv de Federaţia Română de Baschet şi ne programa când aveam meci în Bucureşti la vestita sală Floreasca înaintea derby-ului Dinamo – Steaua. Sala Floreasca era arhiplină, iar tribunele vuiau “Hai Dorohoiul!”Am acasă, spre mândria mea, o colecţie mare de ziare ale vremurilor de atunci cu articole despre echipa din Dorohoi, iar vestita revista “Sport” scria despre ca noi articole ca “Din minunile baschetului” sau “Furnicuţele din Dorohoi.” Echipa “Viitorul Dorohoi” a făcut o revoluţie în baschetul românesc, compensând înălţimea cu tehnica. Noi nu am retrogradat din Divizia A, ci ne-au retras din lipsa fondurilor.

DorohoiNews: Care este cea mai mare mulțumire a carierei dumneavoastră?
Elena Cojocaru: Când am revenit în Dorohoi am încercat să fac o echipă de baschet şi chiar am găsit foarte mulţi amatori în rândul copiilor. Am umblat de la o şcoală la alta, pentru că aşa a fost situaţia mea, pierzându-mi titulatura atunci când am venit de la Iasi la Dorohoi. Nu am reuşit să am un rezultat deosebit la competiţii, însă ma prezentam onorabil cu echipa.

DorohoiNews: Credeţi că sportul ar trebui să ocupe un loc mai important în viaţa elevilor?
Elena Cojocaru: Obiectivul principal al orelor de educaţie fizică îl reprezintă dezvoltarea fizică armonioasă a elevului, iar profesorul trebuie să insiste pe această chestiune. Poate că eu nu am avut rezultate deosebite în competiţii, dar am pus foarte mare accent pe ordine şi disciplină la oră şi pe acest obiectiv important, dezvoltarea fizică armonioasă a elevului.

DorohoiNews: Cum i-aţi putea convinge pe elevi de utilitatea practicării unui sport?
Elena Cojocaru: Nu există altă metodă mai bună decât demonstrându-le că ceea ce le spun teoretic este valabil şi practic şi în viaţa de zi cu zi. Este important să le scot în evidenţă lucrurile pozitive care rezultă din practicarea unui sport şi a mişcării în mod deosebit.

DorohoiNews: Ce rezultate deosebite au înregistrat elevii sub îndrumarea dvs?
Elena Cojocaru: Un rezultat foarte bun ar fi acela că am reuşit să îi conving că trebuie să facă un pic de mişcare . De asemenea, mă bucur foarte mult atunci când mă întâlnesc cu foştii mei elevi care au jucat baschet în perioada aceea şi care îmi mulţumesc. Aici aş putea să îl amintesc pe Andrei Dolineaschi pe care l-am revăzut recent şi care m-a îmbrăţişat şi mi-a spus “Doamna profesoară, chiar şi acum când văd o minge de baschet mă gândesc la dumneavoastră pentru că m-aţi iniţiat în acest sport.” Aceasta este marea mea satisfacţie din punctul de vedere al baschetului. Din punctul de vedere al carierei de dascăl, mă bucur pentru că văd reacţia foştilor mei elevi, care atunci când mă văd zâmbesc, sunt bucuroşi, îşi aduc aminte de lucrurile care i-am învăţat, tot ce le-am spus din suflet ca dirigintă.

DorohoiNews: Un cuvânt de încheiere şi un sfat pentru elevi şi tineri?
Elena Cojocaru: Trebuie să aibă foarte mare grijă de viaţa lor, iar dacă fac un sport să îmbine sportul cu învăţătura, deoarece nu se poate altfel. Vreau să dau ca exemplu pe fetele din echipa “Viitorul Dorohoi”, care erau premiante şi toate au terminat studii superioare, dintre care numai trei suntem profesoare de educaţie fizică, restul fiind profesoare de fizică, absolvente de ştiinţe economice şi alte exemple. Vreau să le spun să se orienteze în viaţă ca să le fie cât mai bine şi indiferent de vârsta biologică, să nu uite să se joace şi să nu uite de spiritul ludic, pentru că în momentul în care ai încetat să te mai joci eşti deja bătrân. (DorohoiNews.ro)


Autor: DorohoiNews.ro

GALERIE FOTO