Ciudata si ironica poate fi viata omului. Sa-l luam ca studiu de caz pe Emil Boc. Despre premierul Romaniei, parerile sunt impartite. Sa nu ne luam dupa sondaje. Nu acum. Ele ii sunt total nefavorabile. Nici dupa parerea presei in general, nici dupa societatea civila. Nici macar dupa parerea propriului partid.

Desi stie ca fara el nu ar putea sa isi duca mandatul pana la capat, sa nu ne luam nici macar dupa presedintele tarii, care isi face numarul de bluf lasandu-ne sa credeam ca ar dori sa il schimbe.

Si totusi. In ciuda tuturor, in ciuda recunoasterii unanime a faptului ca nimeni nu mai are incredere in el, despre Emil Boc se vorbeste tot mai des la timpul trecut. Aproape nimeni nu mai spune "este", ci doar Emil Boc "a fost" ... de obicei ... "un mare si curajos prim ministru". De aici incepe fascinanta si incredibila poveste a lui Emil.

Noul Cod al Muncii va fi adoptat de catre Executiv prin asumarea raspunderii. Guvernul a aprobat ordonanta privitoare la modificarea Codului Muncii si a trimis-o Parlamentului spre dezbatere. Despre schimbarile pe care acest proiect le aduce vechiului Cod al Muncii inca nu s-a vorbit pe cat ar trebui. Subiectul merita infinit mai multa atentie si dezbateri serioase. In Romania, ele nu au existat, iar acum este deja prea tarziu.

Dincolo de "flexibilizarea muncii", pe care noul Cod o prezinta ca pe o revolutie ce va descatusa lumea investitorilor de afara, sa ne bucuram - noul Cod al Muncii reprezinta o viziune ultraliberala. Pentru asa ceva iti trebuie, intr-adevar, mult curaj. Si este foarte bine ca Emil Boc si-a asumat asemenea schimbari.
Schimbarile pe care noul Cod le va produce se vor vedea in timp. Cresterea somajului, inrobirea si mai mult a angajatului in fata unui angajator si asa fara nicio regula si fara niciun Dumnezeu, cresterea instabilitatii sociale prin transformarea tot mai multor contracte pe perioada nedeterminata si legalizarea "bunului plac" unilateral - sunt doar cateva efecte ale noului Cod al Muncii. Dar, sa fie primit! Aproape ca merita sa platim pretul, daca asta e conditia pentru dezvoltarea Romaniei pe termen lung.

Sa ne ferim sa ne imaginam ca noul Cod al Muncii ar putea deveni un adevarat incubator pentru tot mai multe cazuri precum Carmen Ramona Ciciu, tanara care a facut stop cardio-respirator in timp ce se afla la munca, sau Raluca Stroescu, fata care a fost gasita moarta in casa cu dosarele de la serviciu in brate. Sa plecam de la premisa de la care a pornit si Emil Boc.
"Daca te ocupi de altceva si nu de performante, e treaba ta, dar legea te apara peste tot si, daca iti faci munca si esti performant, atunci legea te apara". Sa luam de buna aceasta afirmatie, desi ar trebui sa uitam in ce tara traim, ca sa putem crede in adevarul ei. Ar trebui sa nu ne treaca prin cap nicio clipa ca aceste schimbari au fost aduse doar pentru ca statul sa-si poata tina angajatii mai bine sub papuc, sa controleze grevele si sa-i poata da afara imediat pe angajatii care nu i se supun, protesteaza sau participa la manifestatii. Nu.

Nimeni nu ar putea banui Executivul lui Emil Boc de asmenea perversitate. Sa plecam cu buna credinta si sa il intrebam pe Emil Boc daca se poate masura performanta sa si daca da, cum anume si cine o face? Anticipand oarecum, Emil Boc a raspuns la o intrebare asemanatoare, spunand ca "istoria va stabili acest lucru, dupa ce se va vedea in timp aplicarea reformelor mele". Dar oare in cazul relatiei angajator - angajat, ultimul are vreodata sansa pe care acum Emil Boc si-o aroga sfidand orice criteriu de judecata a performantei sale concrete?

Va putea vreodata angajatul sa spuna angajatorului ca rezultatele muncii sale vor putea fi vazute in timp si ca nu ii poate judeca faptele dupa "aparentele" inselatoare ale prezentului? Emil Boc, in numele Legii, a fost demis, prin motiunea de cenzura din toamna lui 2009, insa prin vointa unui singur om a fost repus in functie, desi niciun rezultat concret in lupta cu criza, coruptia sau modernizarea statului nu-l recomandau. Avem in exemplul lui Emil Boc toate slabiciunile noului Cod al Municii stranse la un loc. Desi niciun rezultat al muncii sale nu il recomanda sa ramana in functie, mai ales ca angajatorul - adica toti cetatenii romani - i-a oferit un contract de prestari servicii lui Emil Boc, scrie 9am.ro.

In mod evident, nimeni nu este multumit de rezultatul muncii lui Boc. Cu toate astea, Legea il apara cu atat mai mult cu cat s-a demonstrat ca o proportie coplesitoare nu il mai vrea angajat in aceasta functie. Cand povestea se va repeta de sute si sute de mii de ori in relatia companie - angajat, iar statul va fi dat in judecata, cum va judeca Emil Boc toate aceste cazuri? Daca sute de mii de angajati romani vor primi din partea angajatorului consideratii precum cele pe care Emil Boc le capata de la colegii sai:

"Boc nu mai e o solutie pentru Romania, acesta este paradoxul, ca traim intr-o lume complet rasturnata. Boc nu este fundamental, substantial vorbind, mai rau decat Ponta si Antonescu. Dimpotriva as spune. Numai ca el nu este in acest moment o solutie pentru Romania. O spun in primul rand cei 75% de oameni dezamagiti, oameni care nu mai vor sa vina la vot...".
Afirmatiile ii apartin lui Cristian Preda, insa paradoxal este ca ele pot fi, in viitor, ale oricarui angajat al statului roman. Va mai gasi el intelegere undeva, asa cum a gasit deja Emil Boc? (DorohoiNews.ro)
 

GALERIE FOTO