Deşi în jur de 3,3 milioane elevi au început şcoala pe 16 septembrie, 24% din şcolile româneşti nu au avize sanitare valabile. Ba mai mult, mare parte din ele se confruntă cu o altă mare problemă – lipsa de personal medical specializat. În momentul de faţă, un medic şcolar are în grijă aproximativ patru unităţi de învăţământ şi peste 2.500 de elevi.

Concret, la nivel naţional, există puţin peste 1.500 de medici şcolari şi în jur de 2.000 de asistente, în condiţiile în care cifrele ar trebui să fie duble. Pe de altă parte, dascălii atrag atenţia că în lipsa cadrelor medicale, „sunt legaţi de mâini şi de picioare” atunci când un elev se accidentează sau i se face rău în clasă. În astfel de situaţii, singura soluţie este să-i cheme pe părinţi să-şi ducă micuţii la cel mai apropiat spital.

„Noi nu avem dreptul să le administrăm absolut niciun medicament copiilor. Atunci când i se face rău unui elev şi nu e în şcoală nici asistenta, nici medicul, chemăm părinţii să-i ia acasă. Eu, ca învăţătoare, nu-mi dau seama dacă are vreo boală contagioasă sau altă afecţiune, însă medicii văd imediat, de aceea este foarte important controlul efectuat cel puţin la începutul anului şcolar“, este de părere Liliana Antonie, învăţătoare la o şcoală din Capitală.

CAZURI GRAVE IDENTIFICATE DE MEDICII ŞCOLII

Spre exemplu, învăţătoarea îşi aminteşte că au fost cazuri în care cadrul medical a identificat boli ale elevilor, care s-au confirmat după ce i-au trimis cu părinţii la medicul specialist.

„Am avut un caz de scarlatină pe care l-a identificat asistenta medicală, altfel cine ştie cum se răspândea, la fel când am avut o fată diagnosticată cu virusul gripei porcine, am reuşit să izolăm clasa. Iar la controlul uzual de la început de an şcolar, doamna doctor a văzut că ceva nu e în regulă la inima unui copil şi l-a trimis l-a specialist, iar apoi am aflat că avea o boală ereditară“, îşi aminteşte învăţătoarea.

Cu toate acestea, în bugetul Sănătăţii pe anul 2013 nu au fost alocate fonduri suficiente medicinei şcolare, un alt domeniu subfinanţat şi care funcţionează la avarie. „Este păcat că în loc să se profite de această reţea de medicină şcolară, ministrul Sănătăţii alege să iasă pe post şi să spună că ea nu există”, a completat Daniela Rajka, medic şcolar, vicepreşedintele Societăţii Medicilor din Colectivităţile de Copii şi Tineri (SMCCT).

MEDICINA ŞCOLARĂ, PASATĂ ASISTENŢILOR MEDICALI

De altfel, ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a anunţat că prevenţia în cabinetele medicale şcolare ar putea fi făcută şi de către asistenţii medicali foarte bine pregătiţi, care să preia practic atribuţiile medicilor.

În plus, acesta susţine că în momentul de faţă se lucrează la un proiect de modificare a Legii Sănătăţii, prin care autorităţile locale, în subordinea cărora se află cabinetele de medicină şcolară, vor fi nevoite să se implice mai mult şi să acorde fonduri corespunzătoare acestui domeniu, împărţit între două ministere, respectiv Educaţia, care deţine spaţiile, şi Ministerul Sănătăţii, care vizează normativul de personal. „Modificările vor avea rolul de a clarifica mai multe aspecte legate de modul în care ar trebui să funcţioneze cabinetele şcolare, cum ar trebui să fie organizate, ce fel de servicii ar trebui să ofere”, a declarat ministrul Sănătăţii.

NU-S NICI STOMATOLOGI

Şi la capitolul medicină dentară stăm foarte prost. De exemplu, în Bucureşti sunt înregistrate 13 cabinete stomatologice, unde pot beneficia de asistenţă de specialitate elevii şi preşcolarii, însă nici în cazul acestora situaţia nu este una fericită. Asta pentru că doar 141 de stomatologi şi 141 de asistente specializate pe medicină dentară tratează problemele de sănătate orală ale celor 240.000 de elevi înscrişi în şcolile bucureştene.

„Numărul acestor cadre medicale este mult sub cerinţele din Bucureşti. Cu aproximaţie, avem un medic de medicină şcolară la şase-şapte şcoli şi o asistentă medicală şcolară la două-trei şcoli şi grădiniţe“, a explicat inspectorul Marian Banu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar al Muncipiului Bucureşti (ISMB).

LA ŢARĂ SE OCUPĂ MEDICUL DIN COMUNITATE

Deşi situaţia diferă de la un judeţ la altul, inspectorii şi profesorii susţin la unison că ar fi nevoie cu siguranţă de mai mulţi medici şi mai multe asistente medicale specializaţi pe medicină şcolară, pentru că este nevoie de o prevenţie mai bună. Chiar dacă deficitul nu pare la fel de mare în alte oraşe, nevoia resimţită este aceeaşi, mergând pe ideea de prevenire a bolilor contractate la şcoală.

Şefa Inspectoratului Şcolar din Botoşani, Mihaela Huncă, spune că, în baza unui parteneriat semnat cu Direcţia de Sănătate Publică şi cu primăria, toţi copiii din sistem au fost arondaţi, cel puţin teoretic, unui medic, chiar dacă nu există în fiecare şcoală câte un medic.

„Avem asistente medicale, cel puţin în grădiniţele cu program prelungit există o asistentă prezentă zilnic, însă avem nevoie de mai mulţi medici şcolari, care să se axeze şi pe prevenţie. În baza acestui parteneriat, există medici arondaţi şi care sunt anunţaţi dacă se întâmplă ceva. În mediul urban există oricum spitale în apropierea unităţilor şcolare unde pot fi trimişi, o problemă e în mediul rural, şi acolo de obicei se ocupă medicul din comunitate“, a explicat Mihaela Huncă.

MEDICII ŞCOLARI NU POT DA TRIMITERI

La oraş însă, în faţa cabinetului de medicină şcolară stau la rând uneori chiar şi 30 sau 40 de persoane, spun medicii, care speră ca în curând să se deblocheze posturile din Sănătate.

Nu doar faptul că sunt puţini le afectează calitatea muncii, ci şi limitarea profesională. Astfel, cu toate că 80% din medicii şcolari sunt fie medici specialişti, fie medici primari, aceştia nu au posibilitatea să trimită un elev direct la un consult de specialitate.

„Pe noi asta ne doare cel mai tare. Depistăm, la un examen de bilanţ, fie hipertensiune, fie început de obezitate, fie scolioze sau probleme de vedere şi nu putem să facem un bilet de trimitere către medicul specialist. Copilul trebuie să ajungă la medicul de familie, consult pe care de multe ori nu-l face, şi ajunge mai târziu să dezvolte probleme de sănătate care puteau fi prevenite”, a declarat doctorul Kristina Moldovan, secretarul SMCCT.

De cele mai multe ori, circuitul medic şcolar – medic de familie – medic specialist este unul anevoios. Asta din cauza faptul că medicul şcolar nu poate pune diagnostic definitiv, iar medicul de familie, în baza contractului încheiat cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), îşi poate deconta strict consultaţiile proprii.

APARATURĂ ÎNVECHITĂ ŞI MEDICAMENTE

LIPSĂ Nici din punct de vedere logistic, cabinetele medicale şcolare nu sunt dotate corespunzător. Dacă în foarte multe situaţii, aparatura este învechită, sunt cazuri în care medicamente esenţiale precum paracetamolul lipsesc cu desăvârşire.

„Ar trebui să ni se acorde nişte pârghii profesionale ca într-adevăr să putem să rezolvăm cazurile atunci când le găsim. Este important pentru copil. Reţeaua de medicină şcolară ţine în mână populaţia infantilă a ţării. Copiii de la 2 ani şi până la 18 de ani sunt în mâna noastră. Gândiţi-vă ce am putea să facem noi şi nu ar fi nevoie de investiţii foarte mari”, a conchis Kristina Moldovan.

UN MEDIC ÎN ŞAPTE ŞCOLI

Reţeaua de medicină şcolară, care în trecut a funcţionat foarte bine, a fost decimată în ultimii ani, susţin însă specialiştii. Un paradox poate fi întâlnit în Capitală, unde primăria a dotat unele cabinete la standarde europene, dar acestea stau cu lacătul pe uşă pentru că nu au medici.

Spre exemplu, la nivelul municipiului Bucureşti, există puţin peste 1.000 de cadre medicale, din care doar 192 sunt medici. De asemenea, datele Administraţiei Spitalelor şi Serviciilor Medicale Bucureşti (ASSMB) mai arată că la nivelul Capitalei există doar 81 de medici din necesarul de 192, adică un procent de 42,1%. sursa: adevarul.ro

GALERIE FOTO