Sindromul Burnout
Mai mult, mai repede, mai bine. Deviza timpurilor pe care le trăim face victime. În special în rândurile ambiţioşilor, spun statisticile medicale. Aşteptările prea mari – cel mai bun job, promovare rapidă, câştiguri băneşti cât mai mari, un statut cât mai vizibil în branşă – îi determină să muncească peste limitele normale.

Angajatorii sunt fericiţi, fireşte, şi ridică ştacheta tot mai mult. Ambiţiosul nu se lasă, trebuie să demonstreze că poate, că nu are limite, acceptă sau îşi asumă responsabilităţi tot mai mari, până când… clachează. Entuziasmul eşuează în iritabilitate, apatie, epuizare psihică şi fizică, tulburări de somn şi de digestie, migrene, anxietate, izolare (dialogul cu cei din jur devine o corvoadă), gol sufletesc. Randamentul la locul de muncă scade văzând cu ochii, iar ambiţiosul este invadat de o legitimă frustrare.

Numit şi sindrom de oboseală cronică, sindromul epuizării profesionale sau stresul cronic la locul de muncă, sindromul Burnout (epuizare, oboseală – n.r.) îşi închide victimele într- un cerc vicios: fac eforturi supraomeneşti, dar nu mai dau rezultatele scontate; conştiente sau nu de această măcinare în gol, sunt tot mai frustrate, pentru că strădania lor tot mai chinuitoare nu (mai) este apreciată. Dar nu se pot opri, de teamă să nu-şi piardă postul şi salariul, să nu fie retrogradate sau, şi mai rău, concediate.

Odihna şi psihoterapia sunt de ajutor
Nemulţumirea alterează în mod firesc imaginea de sine şi apare riscul de colaps psihic (exprimat prin nevroze, depresie, schizofrenie, psihoză maniaco-depresivă, delir) şi de afecţiuni fatale (ulcer, cancer). Munca de lămurire dusă cu sine este cea mai eficientă terapie (unde mai pui că nu costă nimic!). Trebuie să te convingi că este foarte important: Sursa: Libertatea.ro

GALERIE FOTO