Trigliceridele (TG) sunt o categorie de grasimi compuse din glicerol si resturi de acizi grasi. Reprezinta forma majora de stocare a energiei organismului. Cel mai important depozit de TG este tesutul adipos. Aproximativ 20% din greutatea unui adult de 70 kg este alcatuita din trigliceride.

Alimentele aduc o cantitate importanta de trigliceride, digerate in intestin. Acizii grasi si monogliceridele obtinute sunt absorbite in enterocite (celulele intestinului subtire), unde sunt resintetizate triglicerice care patrund in sange. Acestea sunt transportate in diverse tesuturi.

Dupa masa, nivelul TG plasmatice creste moderat la indivizii sanatosi. La unii pacienti, eliminarea lor din circulatie este intarziata, fiind descoperita prin analize de laborator.

HiperTG (marirea nivelului sangvin peste 150 mg/dl) cu valori pana la 500 mg/dl mareste riscul cardiovascular, cu atat mai mult cu cat se insoteste de cresterea apoB, o proteina cu rol in aterogeneza. Riscul de a aparea boala vasculara periferica (arterita) este cel mai ridicat, urmata de cardiopatia ischemica si de accidentul vascular cerebral (AVC). Alaturi de circumferinta abdomenului, tensiunea arteriala, HDL-colesterol si glicemie, nivelul deTG face parte din sindromul metabolic. Acesta reprezinta un cumul de factori de risc cardiovascular ce se influenteaza reciproc la aceeasi persoana care va avea „sanse” mult mai mari de a dezvolta o boala cardiovasculara.

Posibilitatea de a se produce pancreatita acuta apare la valori peste 500 mg/dl si este cu atat mai reala cu cat nivelul TG este mai mare (1000-3000 mg/dl). Unii pacienti prezinta episoade repetate, in timp ce alte persoane nu dezvolta pancreatita acuta, chiar daca TG depasesc 5000 mg/dl. Inflamatia pancreasului cu activarea enzimelor digestive in tesutul pancreatic in loc de intestin poate imbraca forme usoare. Acestea se manifesta prin durere abdominala, greata si varsaturi pana la forme severe cu insuficienta cardiaca, renala, hepatica, respiratorie si soc. Orice suspiciune de pancreatita acuta necesita internare de urgenta si supraveghere de specialitate, tratament intravenos, oprirea alimentatiei orale pentru a reduce secretia pancreatica.

Alte consecinte ale hiperTG sunt sindroamele neurologice focale, cum ar fi hemipareza, parestezii (furnicaturi, amorteli) la nivelul picioarelor, pierderi de memorie sau scaderea puterii de concentrare. Pot fi cauzate de ischemia cerebrala, provocata de incetinirea circulatiei de catre cantitatile mari de grasimi din sange. HiperTG cu valori mari apare prin cresterea productiei (in context familial sau secundar obezitatii, diabetului zaharat, abuzului de alcool sau anticonceptionalelor orale) si scaderea degradarii acestor lipide (in acelasi context familial sau secundar hipotiroidismului sau diabetului zaharat).

Formele genetice se pot descoperi in copilarie, prin analize sangvine tintite in familiile cu un astfel de istoric medical. Unele evolueaza cu cresterea singulara a TG, in altele aparand si nivelul marit de colesterol. Dupa o evolutie indelungata apar semnele tipice:

Xantoame (papule galbui pe coate, genunchi, brate, coapse, gambe, fese si spate);
Marire in volum a ganglionilor limfatici, ficatului si/sau splinei cu steatoza (incarcare grasa);
Respiratie dificila, pancreatita acuta, probleme neurologice, lipemia retinalis (vasele de sange de la nivelul retinei apar decolorate la examenul fundului de ochi. De obicei cand TG depasesc 4000 mg/dl.
La aceste persoane formarea de ateroame (aterogeneza) este semnificativa.

Placile ateromatoase sunt depuneri de grasime pe peretii vaselor, cu micsorarea spatiului de circulatie a sangelui si rigidizarea lor. Uneori, un mic fragment de placa se desprinde si blocheaza complet circulatia, cu necroza (moartea) tesutului deservit.

Un nivel crescut de trigliceride modifica rezultatele altor compusi din sange, acestia aparand cu valori mici sau normale si favorizand confuzii in diagnostic si tratament. Printre cei mai importanti sunt amilaza, ce serveste la diagnosticarea pancreatitei acute, glicemia sau natriul. Frecvent, hiperTG se asociaza cu guta, cauza fiind necunoscuta. Hiperuricemia (cresterea nivelului de acid uric in sange) apare la 50% dintre pacientii cu hiperTG.

GALERIE FOTO