E important să citești eticheta de pe sticla de apă pe care vrei să o cumperi. De ce, când e clar că cei mai mulți oameni nu o fac? Răspunsul scurt este ca să te asiguri că produsul pe care dai banii este chiar cel pe care ai vrea să-l consumi.

Răspunsul mai detaliat este că sunt mai multe tipuri de ape în comerț, fiecare cu caracteristicile și prețul lor, iar denumirile generale apă plată sau apă minerală pot însemna mai multe lucruri. Te poți trezi că bei o apă care nu este exact ce ai vrea sau ai nevoie.

Potrivit informațiilor oferite de Societatea Națională a Apelor Minerale, apa din România se împarte în mai multe categorii: potabilă, de izvor, de masă și mineral naturală, din care ultimele 2 se găsesc în magazine, îmbuteliate, spre vânzare. Apa potabilă sau apa de robinet este cel mai obișnuit tip de apă. Ea trebuie să fie lipsită de acei compuși microbiologici care se constituie într-un pericol pentru sănătate iar parametrii chimici analizați trebuie să se încadreze sub concentrația maximă admisă prevăzută de Legea privind calitatea apei potabile.

În categoria apă de masă îmbuteliată intră orice apă îmbuteliată destinată consumului alimentar, alta decât apa minerală naturală sau apa de izvor. Apa de masă este destinată consumului uman și poate proveni din orice sistem de aprovizionare cu apă. Cu toate că producătorii de apă de masă nu sunt obligați să declare compoziția chimică a apei pe etichete, calitatea apei îmbuteliate trebuie să corespundă acelorași cerințe de calitate aplicabile apei de la robinet. Cei care doresc să afle ce conține acest tip de apă pot solicita o analiză fizico – chimică și/sau microbiologică la un laborator specializat.

Dintre toate tipurile de ape, apa minerală naturală se supune celor mai stricte reglementări. În primul rând, ea trebuie să fie obligatoriu îmbuteliată la sursă, apoi caracteristicile ei fizico – chimice trebuie să fie constante în timp, analizele de laborator fiind făcute periodic. Ea se împarte în apă minerală naturală plată și apă minerală naturală carbogazoasă (“cu bule”), diferența făcând-o concentrația de CO2 – mai puțin de 250 de grame pe litru, respectiv mai mult de 250 de grame/litru.

De obicei, această categorie de apă este și cea mai scumpă din comerț, dintre toate apele, nu numai pentru că este supusă unor reglementări stricte, dar și pentru că are o puritate naturală, originară.

„Principala cauză  o constituie procesul natural de purificare și filtrare, care are loc în laboratoarele subterane ale pământului, în urma lungului circuit al apei prin diversele formațiunie geologice. Durata acestui drum subteran poate să fie de câteva zeci, sute și chiar mii de ani. În acest caz, de multe ori, apele minerale provin din precipitații care au căzut în perioada preindustrială, el însele, la origine, fiind lipsite de urme ale unor activități economice cu efect poluant sau ale experiențelor nucleare desfășurate în atmosferă”, arată Dr. Ing. Hidrogeolog Adrian Feru, în cartea Ghidul Apelor Minerale Naturale, din 2012, realizată sub auspiciile Patronatului APEMIN și cu suportul Societății Naționale a Apelor Minerale SNAM.

Unul dintre indicatorii care ar trebui urmăriți atunci când se alege apa minerală naturală este cantitatea de reziduu sec. Acesta se referă la totalitatea cantităților de minerale, săruri, metale, cationi sau anioni, dizolvate în apă. Cu cât reziduu sec este mai ridicat în apa pe care o bem, cu atât acumularea de sediment în organism este mai mare. În principiu, o apa bună conține sub 500mg/l de reziduu sec.

Efectele benefice ale mineralelor
În ciuda faptului că apa minerală naturală are un rol important în remineralizarea corpului uman, sloganurile de marketing care spun că dacă bei o anumite cantitate dintr-o anume apă îți asiguri 80-90% din necesarul zilnic al unui anumit compus chimic trebuie văzute exact ceea ce sunt: marketing. „Directiva europeană 2009/54/CE interzice să se atribuie unei ape minerale naturale proprietatea de a preveni, trata sau vindeca anumite boli. Se acceptă totuși menționarea pe eticheta apelor minerale  unor indicații cu caracter general de tipul: “stimulează digestia”, “poate facilita funcțiile hepato-biliare”, “poate avea efect diuretic”, dacă aceste efecte au fost demonstrate științific”, mai arată Feru, în lucrarea publicată în 2012.

Tot aici, specialistul citat menționează unele efecte benefice asupra sănătății a unor elemente din apele minerale, cu precizarea că cea mai mare parte din necesarul zilnic se asigură , totuși, din alimentație. Astfel, Magneziul(Mg), la un necesar de 300 mg zilnic,  are efect antistres, reglează nivelul zahărului din sânge, combate pietrele la rinichi și diabetul.

Calciul(Ca) fortifică oasele și dinții, reglează funcționarea sistemului muscular, nervos și imunitar, necesarul zilnic fiind situat între 1.000 și 1.500 mg.

Potasiul(K), la un nivel zilnic de 3.000 de mg, regularizează pulsul, previne infarctul și favorizează eliminarea toxinelor.

Sodiul(Na) regularizează tensiunea arterială și balanța de apă în organism și are efecte nbenefice asupra sistemului nervos și muscular. Necesarul zilnic este de 1.500 mg.

GALERIE FOTO