În cadrul acestei patologii sunt citate manifestari sistemice: stare de rau, febra, stationare ponderala, iar în formele severe poate sa apara si socul anafilactic. Din partea sistemului nervos apar ca simptome: migrena, cefaleea, iritabilitatea, starea de oboseala si chiar unele manifestari psihotice.

Mai pot aparea manifestari ostearticulare (dureri articulare si ale membrelor inferioare, artrite), manifestari ale aparatului respirator (rinite, astmul bronsic, pneumopatia), manifestari cutanate de tipul eruptiilor alergice pruriginoase, pana la eczema atopica, din partea aparatului urinar (cistite), manifestari hematologice (anemia feripriva prin hemoragiile intestinale oculte). Alergia alimentara si digestiva este incriminata ca factor etiopatogenic si în alte afectiuni ale copilului, dintre care putem cita edemul idiopatic ciclic. Manifestarile gastro-intestinale caracteristice bolilor alergice digestive sunt foarte variate, îmbracand un caracter polimorf.

Aceste manifestari pot fi întalnite sub forma unor stomatite aftoase, a unor ulceratii ce intereseaza mucoasa tractului digestiv, a unor dureri abdominale difuze cu caracter permanent sau sub forma de colici, însotindu-se sau nu de meteorism sau prurit anal, dar si sub forma de tulburari ale tranzitului intestinal. Nu rare sunt cazurile cand aceasta simptomatologie lipseste si sunt prezente numai anorexia, greturile si varsaturile, carora li se adauga cefaleea, starea de oboseala, iritabilitatea, paloare, anemia si scaderea în greutate. Sunt situatii cand manifestarile digestive au o evolutie severa de la început, determinand tulburari metabolice grave, putandu-se ajunge pana la sindromul de malabsorbtie cu toate consecintele sale. De o deosebita importanta, prin modul exploziv de debut ca si prin severitatea lor, se înscriu formele sistemice de alergie alimentara si digestiva, ale caror mecanisme de tip anafilactic pot evolua fatal prin socul anafilactic sau edemul angioneurotic supraacut, pe care le pot determina.

Procesele de sensibilizare a copilului cu alergie alimentara si digestiva au loc, se pare, înca din perioada fetala si apoi imediat dupa nastere, chiar si la cei alimentati natural, fiind conditionate de alimentatia mamei în timpul sarcinii si alaptarii, iar dupa nastere prin alimentatia artificiala cu lapte de vaca sau alte produse lactate, dar si prin celelalte produse alimentare alergizante introduse în cursul diversificarii si ablactarii. Precizarea diagnosticului de alergie alimentara si digestiva implica de cele mai multe ori mari dificultati. De o mare utilitate pentru diagnostic se înscriu informatiile anamnestice, prin intermediul carora pot fi stabilite unele relatii dintre alimentatia copilului si fenomenele patologice întalnite.

Alimentele care produc alergii trebuie eliminate din hrana zilnica. Tratamentul alergiei alimentare si digestive consta, în primul rand, în masuri profilactice greu de realizat, înca din cursul vietii intrauterine, prin excluderea alimentelor alergizante din alimentatia mamei, masuri care apoi se mentin si dupa nastere în alimentatia copilului. Foarte importante sunt si masurile igienico-dietetice, prin care se urmareste refacerea activitatii digestive, impunand recunoasterea cat mai din timp a alimentelor alergizante si un program dietetic de durata. Identificarea alimentelor alergizante se poate realiza prin tatonarea lor, dupa o perioada de linistire a bolnavului, prin introducerea izolata a fiecaruia din alimentele cu capacitate antigenica mare, iar dupa identificarea lor sa fie excluse pe o durata mare de timp din alimentatia copilului, chiar daca în cauza ar fi laptele de vaca, glutenul sau oul. Cand alergia alimentara si digestiva se asociaza cu tulburari de tranzit, ajungandu-se pana la sindromul de deshidratare sever, este obligatorie corectarea imediata a tulburarilor metabolice.

GALERIE FOTO