Nasul frecvent înfundat, secrețiile nazale abundente, sforăitul și pierderea mirosului pot semnala prezența polipilor nazali. Deși deseori confundați cu vegetațiile adenoide mărite care afectează copiii, polipii nazali sunt mai frecvenți la adulți. Descoperă cauzele acestora și opțiunile de tratament.

Desemnarea de "polipi" este adesea asociată cu o afecțiune întâlnită mai des la copii, referindu-se la vegetațiile adenoide mărite. Denumirea precisă a afecțiunii este hipertrofia vegetațiilor adenoide, care se diferențiază de polipii nazali atât prin localizare, cât și prin natura formațiunilor.

Vegetațiile adenoide reprezintă mase de țesut limfatic amplasate în partea posterioară a nasului, aproape de gât. Cunoscute și sub numele de amigdale faringiene, acestea fac parte din sistemul imunitar și au rolul de a proteja împotriva infecțiilor, asemenea amigdalelor palatine. La unii copii, vegetațiile adenoide se măresc excesiv și pot cauza dificultăți în respirația nazală, respirație zgomotoasă și infecții frecvente ale sinusurilor și căilor respiratorii superioare.

Polipii nazali sunt creșteri moi și nedureroase, de natură benignă, care se dezvoltă din mucoasa nazală și/sau a sinusurilor paranazale. Aceste creșteri au o formă saculară și sunt adesea prezente în ambele fose nazale. Polipii nazali pot cauza dificultăți în respirație și pot provoca secreții nazale abundente, printre alte simptome respiratorii. De asemenea, termenul "polipoză nazală" este folosit pentru a descrie această afecțiune.

Potrivit statisticilor prezentate de Centrul Medical Academic Cleveland Clinic din Statele Unite ale Americii, până la 40% din populația generală suferă de polipi nazali. Aceștia afectează în special adulții și sunt de două ori mai frecvenți la bărbați. Majoritatea oamenilor îi dezvoltă în jurul vârstei de 30-40 de ani, dar riscul de apariție crește odată cu înaintarea în vârstă.

Semnele și simptomele asociate cu polipii nazali pot varia în funcție de dimensiunea și localizarea acestora. Iată o listă a simptomelor pe care polipii nazali le pot provoca atunci când cresc:

- Congestie nazală
- Rinoree (scurgere nazală)
- Dureri de cap
- Reducerea sau pierderea gustului și mirosului
- Episoade de sângerare nazală
- Sindromul picăturii postnazale (exces de mucus care curge în spatele nasului și în gât)
- Senzație de presiune în sinusuri
- Sforăit

Pe măsură ce polipii cresc în dimensiune, ei pot bloca căile nazale și sinusurile, ceea ce poate duce la:
- Crize frecvente de astm la cei care suferă de această afecțiune
- Infecții sinusale recurente (sinuzite)
- Apnee în somn sau alte tulburări respiratorii în timpul somnului
- Dificultăți în respirație, chiar și la cei care nu suferă de astm.

Polipii nazali pot apărea ca rezultat al inflamației persistente a mucoasei nazale sau a sinusurilor paranazale. Cu toate acestea, motivul pentru care unii oameni dezvoltă polipi în urma inflamației, în timp ce alții nu, rămâne necunoscut.

Sinuzita cronică, care poate fi cauzată de alergii, infecții sau astm, reprezintă cea mai obișnuită cauză a formării polipilor. Sinuzita cronică se caracterizează prin inflamația nazală și sinusală care persistă timp de cel puțin trei luni.

Există mai mulți factori de risc care pot contribui la dezvoltarea polipilor nazali, inclusiv:
- Astmul
- Rinita alergică
- Infecțiile cronice ale sinusurilor
- Fibroza chistică
- Sensibilitatea excesivă la anumite antiinflamatoare nonsteroidiene

De asemenea, se crede că genetica joacă un rol în apariția polipilor nazali. Anumite mutații genetice pot influența modul în care țesuturile nazale reacționează la inflamație.

În cazuri mai rare, infecțiile sinusurilor persistente asociate cu polipii nazali pot conduce la complicații serioase și rare, inclusiv:
- Osteomielita, o infecție osoasă care poate determina pierderea osoasă în zonele afectate;
- Abcese, care sunt pungi de puroi ce se pot extinde către orbitele oculare și creier;
- Meningită, o infecție a membranelor care înconjoară creierul și măduva spinării.

Pentru diagnosticarea polipilor nazali, este obișnuit să se efectueze o examinare fizică realizată de un specialist ORL. În timpul consultației, medicul va examina interiorul nasului cu ajutorul unui endoscop, un instrument subțire, tubular, echipat cu o cameră video și o sursă de lumină. De asemenea, medicul va discuta cu pacientul despre simptomele pe care le experimentează și va analiza istoricul medical, cu accent pe afecțiuni preexistente, cum ar fi alergiile, astmul sau infecțiile sinusurilor.

Pentru a confirma diagnosticul și pentru a evalua dimensiunea și localizarea polipilor, specialistul ORL poate recomanda investigații imagistice. Aceste teste pot include tomografie computerizată (CT) sau imagistică prin rezonanță magnetică (IRM).

De asemenea, medicul poate sugera și teste pentru alergii pentru a identifica alergenii care contribuie la inflamația nazală și la formarea polipilor.

Tratamentul pentru polipii nazali variază în funcție de dimensiunea lor și de severitatea simptomelor pe care le provoacă. Principalele abordări includ medicamente și intervenții chirurgicale.

Medicamente:
Medicamentele nu vindecă complet polipii nazali, dar pot reduce dimensiunea acestora și pot ameliora simptomele precum congestia nazală și rinoreea. Tratamentele comune includ:
- Spray-uri nazale cu corticosteroizi, care reduc inflamația și dimensiunea polipilor. Acestea sunt adesea prima opțiune de tratament;
- Corticosteroizi oral, cum ar fi prednisonul, sunt recomandați în cazurile de polipi mai mari sau care nu răspund la tratamentul cu spray-uri nazale;
- Medicamente biologice, cum ar fi injecțiile cu dupilumab, care conțin anticorpi monoclonali și sunt rezervate pentru cazurile mai severe;
- Antibiotice, dacă se dezvoltă o infecție sinusala.

Intervenția chirurgicală:
Dacă medicamentele nu sunt eficiente sau polipii sunt prea mari, intervenția chirurgicală poate fi necesară. Procedurile chirurgicale sunt minim invazive, ceea ce înseamnă că nu implică incizii sau suturi vizibile. În funcție de numărul, dimensiunea și localizarea polipilor, pot fi efectuate următoarele proceduri:
- Polipectomia, prin care polipii sunt îndepărtați chirurgical cu ajutorul unor instrumente mici, introduse prin nări;
- Sinuplastia cu balon, o procedură minim invazivă în care un balon este introdus în sinusurile nazale și este umflat pentru a le dilata și pentru a facilita drenajul;
- Chirurgia endoscopică funcțională a sinusurilor (FESS), care se realizează sub anestezie generală și implică utilizarea unui endoscop și a unor instrumente care fragmentează și aspiră polipii sau alte obstrucții nazale.

Este important de menționat că polipii nazali se pot forma din nou după aceste tratamente. Unii pacienți pot necesita tratament medicamentos permanent sau să recurgă din nou la chirurgie. Chiar și cu tratament, persoanele care și-au pierdut gustul și mirosul din cauza polipilor nazali pot să nu-și recapete complet aceste simțuri.

Aceste informații nu înlocuiesc consultația medicală. Este recomandat să discutați cu medicul dumneavoastră pentru diagnostic și tratament adecvat.

GALERIE FOTO