Aproximativ 300 de mineri s-au blocat, joi dimineaţă, în mina Crucea, din judeţul Suceava. Minerii sunt nemulţumiţi de condiţiile grele de muncă şi de salariile mici care, susţin ortacii, nu au mai crescut de aproape trei ani.

Protestatarii susţin că sunt decişi să nu iasă curând din mină, ei solicitând să li se aducă mâncare şi apă şi intenţionând să îşi continue protestul atât cât va fi necesar.

Minerii s-au plâns că salariile lor nu au mai crescut din 2009, ei câştigând după aproximativ 15 ani de muncă în jur de 1.500 de lei pe lună, sumă în care intră şi sporurile, acest lucru în condiţiile în care mina Crucea este singura mină de uraniu din România, precum şi furnizorul de materie primă pentru centrala nucleară de la Cernavodă.

În localitatea Crucea, în Suceava, 300 de ortaci au ales să trăiască mai puţin decât alţii pentru numai 1.200 de lei pe lună. Ortacii s-au blocat acum în singura mină de uraniu funcţională din România, în semn de protest pentru lefurile prăfuite.

„A ieşit de la mină şi apoi l-au lăsat picioarele, iar încet, încet a murit. De acolo, de la uraniu i s-a tras", sunt cuvintele pe care Verginia Dobrovolschi le foloseşte de fiecare dată când vine vorba de soţul ei. Iar povestea tristă a ei poate fi trasă la indigo pentru sute de familii din zona Stulpicani - Ostra - Crucea - Broşteni, din judeţul Suceava. Sunt oameni care au intrat la 300 de metri sub pământ pentru a extrage uraniul necesar funcţionării Centralei Nucleare de la Cernavodă, iar unii au plătit un preţ mare, mult prea mare, pentru pâinea pe care au câştigat-o cu sudoarea frunţii.

Gavril Dumbravă, jumătate de viaţă sub pământ
Fiecare ortac blocat pe galeria de acces în mina de uraniu, la jumătate de kilometru de lumina zilei, are propria poveste de viaţă. La cei 40 de ani, Gavril Dumbravă are deja în spate peste 20 de ani de minerit. Mai mult de 8 ani şi i-a petrecut în mediul contaminat cu uraniu. A ajuns acum să-i fie ruşine că este miner. „Din 2009 şi până acum nu ne-au dat nici un leu în plus la salariu. Atunci luam 17-18 milioane de lei, iar acum luăm vreo 10-12 milioane de lei (n.r. - lei vechi). Asta nu e viaţă de miner, e bătaie de joc", a spus Gavril Dumbravă.

Plecat la muncă încă de miercuri la prânz pentru a intra la schimbul doi, bărbatul şi-a lăsat acasă, în Stulpicani, soţia şi copilul de numai un an şi două luni.

Doina Dumbravă a aflat că soţul ei a intrat în grevă şi s-a blocat în subteran de la televiziuni. Nu a mai trăit asemenea momente şi mărturiseşte că îi este frică pentru sănătatea bărbatului. „Nu am putut dormi toată noaptea de grijă. Nu are mâncare, nu are apă, oare cum o să reziste acolo?", s-a întrebat femeia.

Ştie că bărbatul ei are o meserie tare grea, iar problemele de sănătate nu l-au ocolit, iar o parte din necazuri i se trag şi de la mediul radioactiv în care munceşte. „Transpiră mai des, îl doare inima, îl dor plămânii, şi asta de la mină, că din altă parte nu are de unde", a mărturisit Doina Dumbravă.

Izolaţi din cauza uraniului
În afara salariilor de mizerie, ortacii de la minele de uraniu spun că se confruntă şi cu alte probleme. Ioan Goguş, de 44 de ani, miner de o jumătate de viaţă, a reclamat că şefii Companiei Naţionale a Uraniului nu le mai acordă bilete de tratament în staţiuni. „Au dat biletele la poliţie, iar noi trebuie să mergem pe banii noştri. Dar de unde bani, că salariile noastre sunt tot mai mici", a povestit Goguş.

Bărbatul a povestit că a avut o problemă de sănătate şi a fost nevoit să meargă la un spital din Ardeal, iar medicii de acolo l-au pus într-o rezervă imediat ce au aflat că lucrează la minele de uraniu.

Şi alţi colegi de-ai săi şi-au amintit că teama de contaminare cu radiaţii radioactive este atât de mare în exterior, încât uneori au avut surpriza să li se ceară să coboare din mijloacele de transport din acelaşi motiv: uraniul.

Şefii CNU: „Salariile sunt mici, dar asta-i viaţa"
Prezenţi la Suceava pentru a discuta cu greviştii, directorii Companiei Naţionale a Uraniului au recunoscut că dreptatea este de partea minerilor. „Oamenii au dreptate. Salariile sunt mici, dar asta-i viaţa. Noi înţelegem cel mai bine situaţia pentru că lucrăm de aproape 30 de ani în sistem, dar trăim în România şi trebuie să ne adaptăm condiţiilor economice din ţara noastră. Avem un produs pe care-l vindem şi trebuie să ne întindem cât ne este plapuma", a declarat Nicu Popa, directorul general al CNU.

Aproape 400 de ortaci, blocaţi în mină de 36 de ore
Ajunşi cu cuţitul la os şi sătui de promisiunile neonorate din ultimii patru ani, ortacii din minele de uraniu de la Crucea au recurs la ultima variantă care ar putea duce la soluţionarea revendicărilor: încetarea activităţii şi blocarea în subteran. Negocierile de miercuri după-amiază pe care minerii le-au avut cu şefii lor nu s-au soldat cu nici un rezultat, astfel încât oamenii au intrat în mină. „Rămânem aici până când ne vor fi satisfăcute revendicările", au fost ultimele cuvinte ale ortacilor înainte de a intra în adâncuri. Iar de mai bine de 36 de ore nimeni nu a reuşit să-i convingă să renunţe la protest. Mingea este acum în terenul autorităţilor, iar mărirea de salariu cerută de mineri pare singura cale ca activitatea să se reia la Crucea.

Crucea, singura mină de uraniu din România
Crucea a rămas singura mină de uraniu funcţională din România. De aici se extrage minereul de uraniu, care este transportat şi preparat la Feldioara, iar mai apoi ajunge la Cernavodă unde asigură funcţionarea reactoarelor nucleare. Mina de la Crucea are un regim special, fiind considerată un obiectiv de importanţă strategică.

Unde merge uraniul exploatat
Potrivit experţilor în securitate nucleară, statul român nu importă şi nici nu exportă uraniu. Resursele de la Crucea sunt destule pentru a alimenta centrala de la Cernavodă. Mai mult decât atât, aceştia susţin că mina din Suceava exploatează o cantitate suficientă pentru a asigura combustibil chiar şi pentru cele două reactoare noi care ar putea fi deschise la Cernavodă.

Uraniul pe care România îl foloseşte este unul îmbogăţit natural care ajunge de la 0,07% la circa 3-4%. După ce este extras din mina de la Crucea, este transportat la Uzina Feldioara, unde se obţine bioxidul de uraniu, care este combustibil nuclear. Acesta este dus la fabrica de la Piteşti, unde combustibilul este introdus în recipiente speciale şi trimis la Cernavodă, pentru a pune în funcţiune reactoarele.

În condiţiile în care centrala nucleară din Cernavodă este alimentată de circa 5 ori pe săptămână cu combustibil, extragerea, prelucrarea şi „ambalarea" uraniului este un proces care nu poate fi nici întârziat, nici întrerupt.

GALERIE FOTO