Viaţa Adinei se împleteşte strâns de o bună bucată de vreme cu voluntariatul. Poate, pentru a-i înţelege şi mai bine pe cei din jur, într-un mod neînţeles de mintea omenească, recent Dumnezeu i-a mai dat o misiune dificilă: propria dizabilitate. Viaţa Adinei poate rămâne aceiaşi dacă fiecare dintre noi o va sprijini sa-si poată valorifica restantul funcţional şi experienţa dobândită în timp.

1. CUM AI PUTEA DESCRIE VOLUNTARIATUL TĂU?

Nu ştiu dacă se deosebeşte prin ceva anume faţă de activităţile celorlalţi, pot spune numai că în fiecare din acţiuni am pus pasiune, resurse de toate felurile, am încercat ca totul să fie cât mai bine făcut astfel încât participanţii să fie mulţumiţi şi să rămână cu o impresie cât mai bună.

2. DESPRE ASOCIAŢIILE ÎN CARE AI FOST VOLUNTAR, CE POŢI POVESTI?

În anul 2002 când am fost selectată să particip la un curs de turism cu specializarea ghid turistic nici nu speram că voi începe activitatea de voluntariat. După absolvirea cursului respectiv organizat de Asociaţia Naţională de Turism Nautic, Montan şi Speologic “Petrochim” Năvodari am fost trimisă în luna mai a anului următor la un seminar organizat de asociaţia pentru tineret “Bucura” din Bucureşti pe tema proiectelor cu finanţare europeană, dezvoltând astfel un proiect pentru o şcoală de vară în domeniul sculpturii în lut la care să participe renumitul artist Dan Leş precum şi tineri invitaţi din ţările Uniunii Europene. Practic după acest seminar am început uşor-uşor să intru în domeniul voluntariatului. Când clubul de turism “Petrochim” a început colaborarea cu Asociaţia Naţională “Cercetaşii României” am aderat şi la această formaţiune participând la mai multe adunări şi acţiuni comune cu alte centre din ţară. Cea mai importantă colaborare s-a realizat cu Asociaţia pentru Cultură, Învăţământ şi Turism Constanţa unde am participat activ în organizarea şi coordonarea Festivalului Internaţional de Folclor “Dobroge, mândră grădină” începând cu anul 2006.

3. ŞTIU CĂ A EXISTAT O PERIOADĂ CÂND ZIUA FĂCEAI VOLUNTARIAT IAR NOAPTEA LUCRAI PENTRU A TE ÎNTREŢINE. CUM REUŞEAI?

La început mi-a fost destul de uşor, apoi am început să devin oarecum dependentă de cafea şi energizante. Situaţia a continuat câteva luni apoi am fost nevoită să întrerup ambele activităţi deoarece nu mai reuşeam să fac faţă.

4. RECENT, PRIN DIAGNOSTICUL PUS “SCLEROZĂ MULTIPLĂ ÎN FORMA RECURENT REMISIVĂ”, AI INTRAT ÎN CATEGORIA PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI. VEI RENUNŢA LA VOLUNTARIAT?

În nici un caz! De fapt nici nu prea pot face altceva având în vedere că nu pot lucra într-un regim de 8 ore şi chiar dacă aş reuşi ar fi nevoie de condiţii puţin mai speciale: fără zgomote, stress sau efort fizic prelungit, ceea ce la noi este destul de greu având în vedere situaţia economică.

5. PRESUPUN CĂ NU POŢI SUPRAVIEŢUI DIN ÎNDEMNIZAŢIA DE HANDICAP. AI O BOGATĂ EXPERIENŢĂ ÎN ANUMITE DOMENII. CARE SUNT ACESTEA ŞI CUM TE GÂNDEŞTI SĂ VALORIFICI CEEA CE ŞTII?

În primul rând ar fi cunoştinţele din domeniul informaticii pe care le-am acumulat atât din propria experienţă cât şi din studii de-a lungul a doi ani cât am fost studentă la Facultatea de Matematică şi Informatică a Universităţii Ovidius. Marea majoritate a cunoştinţelor le-am acumulat prin studii proprii sau cursuri: orientare turistică în teren, radio, literatură, cultură etc. O primă etapă în valorificarea acestor resurse este construirea unui website prin care să promovez ceea ce ştiu în speranţa că voi putea colabora cu diverse asociaţii sau organizaţii.

6. POVESTEA “ADINA MÎNICAN” ASCUNDE ŞI UN VIS? CARE ANUME?

Având în vedere diagnosticul şi implicaţiile sale nu pot spera la o familie aşa cum este normal pentru toţi ceilalţi. Îmi doresc numai să fiu liberă, departe de situaţia actuală în care mă aflu şi nu-mi doresc altceva decât să mi se ofere posibilitatea ca în schimbul a ceea ce ştiu şi pot face să mi se asigure mijloacele de trai necesare astfel încât să-mi pot asigura existenţa pe cont propriu.

7. CEI CE DORESC SĂ ŢI-L ÎMPLINEASCĂ, CUM TE POT CONTACTA?

Deocamdată doar prin intermediul Blogului Asociaţiei IHTIS.

Îi mulţumim Adinei Mânican pentru că şi-a deschis sufletul, destăinuindu-ne povestea ei.

GALERIE FOTO